Nichifor Crainic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în 2005. |
Nichifor Crainic ( * 22 decembrie 1889, Bulbucata, judeţul Vlaşca - 20 august 1972) a fost un academician, autor, director de reviste, doctrinar (creator al curentului gândirist), editor, filozof, pedagog, poet, teolog român.
Cuprins |
[modifică] Scurt traseu biografic
- S-a născut în satul Bulbucata, judeţul Vlaşca, la 22 decembrie 1889 şi a murit la 20 august 1972 la Mogoşoaia lângă Bucureşti.
- A studiat teologia la Bucureşti şi a obţinut doctoratul în teologie la Viena.
- Creatorul curentului gândirist axat pe autohtonism.
- Poet, publicist, editor, redactor, pedagog, teolog, Secretar General al Ministerului Cultelor.
- Ministru al propagandei în perioada dictaturii militare a lui Ion Antonescu.
- Închis pentru actiuni politice, atât în România interbelică cât şi în perioada comunistă.
- Deţinut politic sub regimul comunist între anii 1947-1962.
[modifică] Activitatea literară
Crainic a debutat ca poet înaintea primului război mondial. Ca scriitor si teolog a condus revista "Flamura" şi a fost directorul şi mentorul uneia dintre cele mai importante reviste literare din perioada interbelică, "Gândirea".
Initiatorul curentului gândirist, axat pe autohtonism, neo-ortodoxism şi naţionalism militant, Nichifor Crainic a rămas una din figurile politice culturale contestate, fiind considerat si un ideolog al extremei drepte din România. Astfel se explică si veneratia de care s-a bucurat din partea legionarilor (aderentii "Gărzii de Fier").
La început a colaborat cu poezii la diverse publicaţii literare si naţionalist-tradiţionaliste: "Ramuri", "Luceafărul", "Drum Drept", "Flacăra", "Dacia", "Transilvania", "Cuget Românesc". După strămutarea revistei "Gândirea" de la Cluj la Bucureşti, preia conducerea revistei de la Cezar Petrescu.
În "Gândirea" au apărut numeroase articole si eseuri programatice care vor defini orientarea politica nationalista a curentului "gândirist". Acesta fusese tributar ortodoxismului militant, prezentând similitudini puternice cu fascismul italian. Crainic a scris mai multe articole etnocentriste în care a elogiat regimul dictatorial din Italia al lui Benito Mussolini. A elaborat apoi, în 1938, teoria "statului etnocratic" în lucrarea "Ortodoxie si etnocratie". De asemenea, a colaborat la publicatii controlate de legionari, de pildă la: Revista Sfarmă-Piatră si Revista Buna Vestire.
[modifică] Activitate profesională
- Profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău şi la Seminarul Teologic din Bucureşti;
- Laureat al premiului naţional de poezie în anul 1930;
- Ales membru titular al Academiei Române în 1940.
- Secretar General la Ministerul Cultelor în timpul guvernării legionare.
- Directorul ziarului "Calendarul" apărut la Bucureşti în 25 ianuarie 1932, suspendat la 24 martie 1932 din ordinul guvernului aflat atunci la conducerea ţării, reapare la 9 iunie al aceluiaşi an, continuându-şi activitatea până la finele anului 1933, când, pe 29 - 30 decembrie, este din nou suspendat pentru poziţia sa deschis legionară.
- După suspendarea ziarului "Calendarul", Nichifor Crainic şi alţi conducători şi teoreticieni legionari sunt arestaţi şi internaţi la închisoarea Jilava.
[modifică] Perioada comunistă
Arestat si condamnat, trece prin mai multe penitenciareVăcăreşti si Aiud. Va fi eliberat din închisoare în 1962. Nichifor Crainic acceptă să colaboreze la ziarul de propagandă comunistă "Glasul patriei". Ziarul avea menirea de a influenta românii din exil. Moare la 20 august 1972.
[modifică] Opera sa postumă
Poezii. Memorii scrise la comandă în timpul detenţiei: "Zile albe, zile negre" (1991).
