Oberkommando des Heeres
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol are suportul bibliografic incomplet sau inexistent. (Vezi şi politica de verificabilitate.) |
Oberkommando des Heeres (OKH) a fost înaltul comandandament al armatei germane din 1936 până în 1945. Teoretic Oberkommando des Wehrmacht (OKW) comanda OKH. De fapt, situaţia după 1941 era cea în care OKW conducea direct opraţiunile pe fronul de vest în timp ce OKH comanda frontul rusesc.
Existau şi Oberkommando der Marine (OKM) şi Oberkommando der Luftwaffe (OKL) pentru marină şi respectiv, forţele aeriene. Acestea erau teoretic subordonate OKW, dar în realitate acţionau destul de independent.
Comandanţii armatei (Oberbefehlshaber des Heeres, sau OBdH pe scurt) pentru Wehrmacht a fost,
- 1935 până în 1938, Generaloberst Werner von Fritsch;
- 1938 până la 19 decembrie 1941, Generalfeldmarschall Walther von Brauhitsch;
- 19 decembrie 1941 până la 30 aprilie 1945, Fuhrer şi Reichskanzler Adolf Hitler;
- 30 aprilie 1945 până la 30 mai 1945, Generalfeldmarschall Ferdinand Schorner.
Urmând traditţia germană OBdH nu a planificat opraţiunile. Această sarcină a fost delegată statului major, deci cel mai important om în armată (şi marină, dar mai puţin în Luftwaffe, care era comandată de Hermann Goering) era şeful statului major (Chef des Generalstabs des Heeres, sau Chef GenStdH pe scurt). Este de menţionat faptul că armata a fost totdeauna factorul major în planificarea campaniilor. Astfel nu exista nici o planificare combinată a diferitelor servicii. Poziţia de Oberkommando der Wehrmacht, care era prin definiţie superioară OKH-ului, nu a fost intenţionată pentru asta, şi nici nu poseda resursele necesar.
Mai târziu, în timpul războiului, OKH a devenit responsabilă pentru tot mai puţine sarcini, Adolf Hitler, asistat de Oberkommando des Wehrmacht (OKW), şi-a însuşit un rol tot mai important în planificarea şi punerea în aplicare a operaţiunilor. Spre exemplu, invazia Norvegiei a fost în totalitate planificată de OKH.
În timpul celui de-al treilea Reich, şefii statului major au fost,
- 1 octombrie 1933 - 31 octombrie 1938, General Ludwig Beck
- 1 septembrie 1938 - 24 septembrie 1942, Generaloberst Franz Halder
- 24 septembrie 1942 - 10 iunie 1944, Generaloberst Kurt Zeitzler
- 10 iunie 1944 - 21 iulie 1944, Generalleutnant Adolf Heusinger
21 iulie 1944 - 29 martie 1945, Generaloberst Heinz Guderian 1 aprilie 1945 - 30 aprilie 1945, General der Infaterie Hans Krebs
Atunci când Gitler a preluat comanda armatei la 19 decembrie 1941, importanţa GenStdH a scăzut, şi Hitler devenit tot mai respinsabil cu planificarea opraţională.
[modifică] Steagul comandantului suprem al armatei germane
Designul acestui steag de comandă era foarte simplu. El expunea numai culorile naţionaliste germane de bază, roşu, alb şi o Cruce de Fier neagră. Pentru expunerea pe un vehicul steagul pătrat de 30 cm era pus într-o ramă de fier. Deorece comandantul suprem al armatei germane ţinea inevitabil rangul de Generalfeldmarschall, steagul de pe vehicol al acestui rang, era expus împreună cu steagul de comandă pe acelaşi vehicul.
[modifică] Steagul şefului al statului major german
Acest steag spcial a fost introdus numai pe 1 septembrie 1944. La acea dată Generaloberst Heinz Guderian era în post. Din cauza unor dispute violente cu Hitler el a fost lăsat la vatră pe 28 martie 1945, la numai 38 de zile de încetarea războiului. Aşa a ajuns acest steag să fie asociat cu Guderian. Steagul era similar în unele aspecte cu steagul folosit de comandatul suprem al armatei germane. Diferenţa erau patru vulturi aurii adăugate în colţurile steagului. Mai mult o svastica albă a fost introdusă pe Crucea de Fier în centrul steagului.
