Pahomie Tabenisiotul
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] Pahomie Tabenisiotul (n.292 +347)
Preacuviosul Părinte Pahomie cel Mare s-a născut în ţinutul Tebaidei de Sus, din ţara Egiptului, în anul 292, din părinţi necreştini. A urmat şcoala şi a cunoscut filosofia veche egipteană. La vârsta de 18 ani, a fost luat cu sila în armată.
Ajuns în cetatea creştină Oxirinhos, din Tebaida de Sus, a cunoscut învăţătura Sfintelor Evanghelii şi adevărurile de credinţă, şi a primit Sfântul Botez.
Auzind de un pustnic, cu numele Palamon, şi de sfinţenia vieţii lui, s-a dus la el, în pustie, ca ucenic al acestuia, şi, astfel, a ajuns călugăr. Lucrul lui era să toarca lâna şi să o ţeasă, iar, din câştig, dădea săracilor.
Mergand odata, ei impreuna, la locul numit Tabenesei, unde Pahomie se ducea câteodată singur, să se roage şi unde auzise un glas de sus grăindu-i: "Aici să petreci şi să faci o mănăstire, unde vor veni mulţi să se mântuiască", bătrânul a avut o descoperire şi a zis către ucenicul său Pahomie: "Să zidim aici o chilie şi tu să petreci aici, dar să nu ne despărţim, ci, să ne cercetăm unul pe altul". Nu după multă vreme, însă, Sfântul Palamon s-a mutat din viaţă, pe braţele iubitului său fiu sufletesc, ucenicul său.
Cel dintâi ucenic al Sfântului Pahomie, când acesta a rămas singur, a fost însuşi fratele său mai mare, Ioan. Dar abia după moartea acestui frate, au început ucenicii să se adune în jurul Sfântului. Chilioara Sfântului din Tebenesi s-a dovedit ca sămânţa bună, care a rodit îmbelşugat, ajungând o mare mănăstire, cu bună faimă în toata lumea, fiind maica tuturor mănăstirilor înfiinţate de Sfântul Pahomie. Iar numărul monahilor, din cele şapte mănăstiri întemeiate de el, se urca la 7000, din care o mie patru sute numai la Tabenesi, şi numărul lor sporea neîncetat. Aici a venit cu vremea şi Sfântul Teodor Sfinţitul, care a luat stăreţia tuturor mănăstirilor, după Pahomie, dar care, mai întâi, s-a facut ucenic, urmând îndeaproape viaţa şi faptele cele bune ale dascălui său, fericitul Pahomie, strălucind în facerea de minuni, ca şi dânsul. În aceste mănăstiri Sfântul Pahomie a statornicit rânduielile de muncă şi de rugăciune, de tăcere, de înfrânare şi de fapte bune, rânduieli pe care el insuşi le păzea cel dintâi, alcătuind, astfel, cea dintâi Pravilă de mănăstire, cu viaţă de obşte, din creştinătate.
Şi săvârşindu-se în Hristos, a fost îngropat în mănăstirea sa, întru al 55-lea an al vieţii sale.
