Partidul Democrat Agrar din România
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Partidul Democrat Agrar din România (PDAR) a fost un partid politic parlamentar din România, al cărui program politic se adresa în primul rând agricultorilor şi persoanelor cu educaţie superioară care locuiau în mediul rural.
[modifică] Activitatea partidului
PDAR s-a constituit la 29 ianuarie 1990, fiind un concurent al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, care se se reconstituise imediat după 22 decembrie 1989 în jurul unui grup de supravieţuitori din rândurile membrilor fostului Partid Naţional Ţărănesc, care fusese desfiinţat de autorităţile comuniste în 1947.
În Guvernul Provizoriu Petre Roman, PDAR a deţinut postul de ministru al agriculturii şi industriei alimentare, prin Nicolae Ştefan. Acelaşi portofoliu a fost deţinut de un alt reprezentant al PDAR, Petru Mărculescu, în perioada octombrie 1991 - noiembrie 1992, în Guvernul Theodor Stolojan.
La alegerile din 1990, PDAR a obţinut 1,83% din voturi pentru Adunarea Deputaţilor (9 mandate), dar nu a acces în Senat. Situaţia s-a inversat la alegerile din 1992, când PDAR a obţinut 2,999% din voturi la alegerile pentru Camera Deputaţilor (lipsindu-i 118 voturi pentru a trece pragul electoral de 3%), în timp ce la Senat a obţinut 3,3% din voturi, respectiv 5 mandate de senator.
La alegerile din 1996 PDAR s-a prezentat în alianţă electorală cu Mişcarea Ecologistă din România şi Partidul Umanist din România, sub denumirea Uniunea Naţională de Centru Agrariană-Umanistă-Ecologistă, dar nu a reuşit să treacă de pragul electoral de 3%.
Partidul a încetat să existe în 1998, odată cu fuziunea cu Partidul Noua Românie, condus de Virgil Măgureanu, fostul şef al Serviciului Român de Informaţii, noua formaţiune numindu-se Partidul Naţional Român.
[modifică] Preşedinţii partidului
- Victor Surdu - 29 ianuarie 1990 - 28 iunie 1997
- Mihai Berca - 28 iunie 1997 - 14 martie 1998
