Petre Iorgulescu-Yor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Petre Iorgulescu-Yor (n. 24 ianuarie 1890 - d. 29 aprilie 1939) a fost un pictor evreu român.
A fost un romantic care nu şi-a dus revolta pănă la capăt, un suflet neliniştit, permanent preocupat de înnoirea mijloacelor de expresie. Viaţa sa cunoaşte un traseu agitat, într-un climat de efervescenţă care nu era numai al epocii, ci şi al spiritului său nelinistit.
Absolvent al Facultăţii de Drept din Iaşi în anul 1914, Iorgulescu se desparte fără regrete de o carieră politică, impusă de familie şi se dedică pe deplin artei. În 1919 pleacă la Paris şi studiază la Academia Julian, apoi la Academia modernă la clasa profesorilor Othon Friesz şi Maurice Denis.
Debutează ca artist la Salonul Oficial francez (1920), unde a organizat prima sa expoziţie personală de desene, manifestare elogios primită de presa franceză a vremii.
În anul 1927, Iorgulescu-Yor a pictat, împreună cu prietenul său, artistul Vasile Popescu, într-un sat de pe malul Siretului, iar în perioada cuprinsă între anii 1928 - 1939, a expus la Salonul Oficial Bucureşti.
Yor exceleaza ca peisagist, fiind atras îndeosebi de farmecul Balcicului, de atmosfera medievală a Sighişoarei, de satele transilvănene sau de aşezările din sudul ţării. A fost un important colorist al perioadei interbelice, folosind o paletă largă de culori, preferatele sale fiind nuanţele calde, liniştitoare.
Ultimii ani de viaţă îi sunt marcaţi de o gravă suferinţă fizică şi psihică care l-a dus spre sinucidere. Cu toate acestea artistul a continuat să lucreze cu pasiune, participând cu numai câteva luni înainte de moarte la Salonul oficial.
