Povestirea în ramă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Povestirea în ramă aparţine genului epic şi este procedeul prin care una sau mai multe naraţiuni de sine stătătoare se încadrează într-o altă naraţiune mai amplă, care să le cuprindă în aceeaşi atmosferă epică, iar interesul se conturează asupra situaţiei neobişnuite povestite şi nu în jurul personajelor.
[modifică] Trăsături
- spaţiul desfăşurării acţiunii este unul privilegiat şi ocrotitor (un topos), în care mai mulţi povestitori relatează întâmplări pilduitoare, respectând un ceremonial prestabilit şi desfăşurând o artă a discursului memorabil
- rolul naratorului este acela de a intra în pielea fiecărui povestitor, evidenţiind particularitatea stilului specific şi talentul de a stârni interesul auditoriului
- timpul narativ se situează într-un plan al trecutului, iar principala modalitate de expunere este evocarea
- subiectivismul naraţiunii este dat de povestitor, care poate fi martor sau narator-personaj ori numai mesager al întâmplărilor evocate.
