Principatele Unite
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Principatele Unite au fost un stat format prin unirea dintre Moldova şi Ţara Românească în 1859 sub un singur domnitor. Statul acoperea regiunile Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova şi sudul Basarabiei. Unirea dintre cele două principate a fost primul pas spre crearea României ca un singur stat. Cei doi domnitori ai Principatelor Unite au fost Alexandru Ioan Cuza şi Carol I.
[modifică] Istorie
La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domitor în Moldova. La 24 ianuarie in acelaşi an, Cuza a fost ales ca domnitor in Ţara Românească. Aşa sau unit Moldova şi Ţara Românească şi sau născut Principatele Unite.
După Revoluţia de la 1848 Principatele române au fost sub ocupaţie militară aproape 3 ani, timp în care au făcut progrese in toate domeniile - mai ales mişcarea naţională pentru unire a căpătat un imbold puternic.
Pe lângă lupta din interior, revoluţionarii au depus eforturi şi printr-o intensă propagandă în capitalele europene. Aici au câştigat sprijinul cercurilor liberale şi au reuşit să integreze cauza unirii Principatelor. În timpul războiului Crimeei, unirea Principatelor a devenit o problema a echilibrului european.
Tratatul de la Paris a înlocuit protectoratul rus cu garanţia colectivă a marilor puteri. Acesta însă nu a realizat unirea Principatelor dar a facilitat calea către aceasta, lăsând problema în mâinile românilor. Prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza poporul român a înfăptuit el, mai întâi, unirea personală (1859) şi apoi unirea completă (1864).
[modifică] Bibliografie
"Istoria Poporului Român", Biblioteca de Istorie - Editura Ştiinţifică 1970
