Principiul lui Dilbert
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Principiul lui Dilbert se referă la o teorie satirică din anii '90. Conform acesteia, companiile ar trebui să promoveze cei mai slabi angajaţi în poziţii de management pentru a preveni afectarea experienţei consumatorilor de către respectivii angajaţi.
Termenul a fost introdus de către Scott Adams, un absolvent de la Berlekey şi creatorul benzilor desenate Dilbert. Adams şi-a explicat principiul într-un articol aparut în Wall Street Journal în 1996. Acesta a extins studiul asupra acestui principiu într-o carte satirică aparută în 1996 cu acelaşi nume. Cartea s-a vândut in peste un milion de exemplare şi a rezistat în topul celor mai vândute cărţi publicat de către New York Times timp de 43 de săptămâni.
Acest principiu şi-a găsit între timp o serie de susţinători importanţi, printre care şi Guy Kawasaki de la Apple Computer: "Sunt două feluri de companii. Cele care recunosc că sunt ca Dilbert şi cele care sunt dar nu ştiu înca".
Principiul lui Dilbert este o variaţie a Principiului lui Peter.
[modifică] Referinţe
- Principiul Lui Dilbert de Scott Adams, HarperBusiness 1996 ISBN 0-88730-858-9
- Interviu cu Scott Adams din 2002, Funny Business, BizEd, The Association to Advance Collegiate Schools of Business, Noiembrie/Decembrie
- Wall Street Journal, 30 Mai, 1996, p. A11
