Radu Negrescu-Suţu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Radu Alexandru Negrescu-Suţu s-a născut la Bucureşti în anul 1950, într’o familie de moldoveni stabiliţi în Capitală la refugiu. Tatăl este colonelul de geniu Aurel-Mihai Negrescu din Roman, combatant pe Frontul de Răsărit, deblocat din armată în 1946, iar mama principesa Georgeta Rudolf Suţu din Iaşi, stră-strănepoata domnitorului Alexandru Nicolae Suţu.
Între 1968 şi 1970, publică poesie de factură suprarealistă în Ţară, la revista studenţească ,,Amfiteatru’’, condusă de Ana Blandiana. În 1970 se dedică studiului picturii şi al Istoriei Artelor. Pelerinaj în fiecare an la mănăstirile din Moldova, unde studiază iconografia.
Anul 1977 îl găseste în conflict deschis cu regimul comunist, ca semnatar al apelului lui Paul Goma şi coautor şi semnatar împreună cu Ioan Marinescu, Dan Niţă, Raymond Păunescu şi Nicolae Windisch al unui protest împotriva nerespectării Drepturilor Omului în România. Este arestat şi condamnat la un an de muncă forţată la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În urma grevei foamei declarată public la 23 august 1977 şi ţinută efectiv timp de aproape o saptamână în condiţii de torturi fizice şi psihice din partea Securităţii, şi în urma intervenţiei organizaţiei Amnesty International şi al preşedintelui SUA, Jimmy Carter, este eliberat şi expulzat din ţară la sfârşitul aceluiaşi an, obţinând azilul politic în capitala Franţei unde s’a stabilit.
Expune pictură religioasă în Austria, Franţa şi Germania, trecând ulterior la suprarealism.
Dupa Revoluţia din 1989, abandonează pictura, devenind membru al Asociaţiei Ziariştilor Români (AZR) din Vest, publicând câteva sute de articole literare şi politice în ziarele româneşti din Ţară şi Exil, precum şi o suită de interviuri cu personalităţi din lumea literară şi artistică a Exilului. Membru activ al AFDPR (Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România) şi al UPRM (Uniunea pentru Regele Mihai) din Franţa, între 1990 şi 2000.
[modifică] Volume publicate
Radu Negrescu-Suţu este autorul unui volum de poeme (,,Zece Amintiri’’ - 1996) şi a trei volume de eseuri (,,Eseuri’’ - 1996, ,,Poarta Luminii’’ - 1999 şi ,,Concertul de Haendel’’ - 2000), apărute la Editura Dorul din Danemarca şi prezentate la Salonul Cărţii din Paris. Proza lui Radu Negrescu-Suţu cultivă cu predilecţie căutarea sensului metafizic pierdut la o primă vedere şi ascuns până şi în cele mai aparent banale fapte diverse. Eseul ,,Dialogul Teologilor’’ este inedit în literatura română, abordând subiectul recunoaşterii Mesiei prin prisma unui dialog divergent între trei savanţi teologi : un creştin, un evreu şi un musulman.
În 2005 publică la Paris, în limba franceză, Livre d’Or de la Famille Soutzo, un amplu studiu genealogic (840 pag. şi cca. 2.000 ilustraţii) al familiei princiare fanariote Suţu.
