Richard Wurmbrand
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Richard Wurmbrand (n. 24 martie 1909, Bucureşti – d. 17 februarie 2001, Glendale, California) a fost unul dintre cei mai mari predicatori creştini ai secolului al XX-lea. Născut la Bucureşti într-o familie de evrei, Wurmbrand a fost atras de comunism în perioada adolescenţei, a urmat cursurile unei şcoli politice la Moscova între 1927 şi 1929, apoi a abandonat orientarea comunistă şi s-a convertit la creştinism, pentru ca mai târziu să petreacă peste 14 ani în închisorile comuniste pentru activităţile sale creştine care au atras adversitatea autorităţilor vremii. Atît în închisoare, cît şi după eliberare, Wurmbrand a predicat mesajul iubirii şi al iertării lui Christos, luptînd totodată pentru drepturile creştinilor persecutaţi din întreaga lume.
Cuprins |
[modifică] Biografie
În 1909, se naşte la Bucureşti, într-o familie de evrei, Richard Wurmbrand, cel mai mic dintre cei patru băieţi ai familiei. Din cauza dificultăţilor financiare, familia Wurmbrand se mută la Istanbul, unde tatăl lui Richard deschide un cabinet de stomatologie. Rămîne însă orfan de tată la vîrsta de nouă ani, iar la cincisprezece ani, familia lui se repatriază.
Adolescentul Wurmbrand este atras de mişcarea comunistă şi de promisiunile ei. După ce a urmat studiile politice la Moscova, la întoarcerea clandestină în ţară, Wurmbrand este urmărit de serviciile secrete, arestat, condamnat şi închis la Doftana. Mai târziu a primit sub o altă identitate din partea PCR şi misiunea de a organiza filiala judeţeană Deva.
Renunţă la doctrina comunistă, întrucît vede în ea o sursă de iluzii pentru clasele oprimate. Se căsătoreşte în 1936 cu Sabina Oster, revenită în ţară după studii de chimie la Universitatea Sorbona. Nu după mult timp, se converteşte la credinţa creştină citind Biblia pe care o primise de la un tîmplar la care locuise în zona Braşovului în perioada de convalescenţă după tuberculoza contractată la Doftana, urmînd ca mai apoi să devină pastor luteran.
Fascinat de descoperirea iubirii lui Christos, Wurmbrand se alătură Misiunii Anglicane pentru Evrei. În scurtă vreme, zeci de evrei din România îmbrăţişează credinţa creştină sub influenţa lui. În plin război mondial, în 1941, misunea trebuie să se retragă din România, activitatea ei urmînd să fie continuată de misiunea Bisericii Luterane Norvegiene. Împreună cu Sabina, este urmărit de autorităţi datorită originii evreieşti. Rudele Sabinei sînt deportate în Transnistria, de unde nu s-au mai întors niciodată. În acest timp, Richard şi Sabina Wurmbrand ajută mulţi evrei să supravieţuiască acestui pogrom.
După terminarea războiului, în 1945, Wurmbrand intră în coflict deschis cu autorităţile comuniste. Astfel, în cadrul congresului cultelor convocat în cladirea Parlamentului prezidat de prim-ministrul Petru Groza şi în care liderii diverselor denominaţii creştine se arătau dispuşi să susţină Partidul Comunist, Wurmbrand a fost vocea singulară care a protestat împotriva îngenuncherii cultelor în faţa unui guvern totalitar, spălînd în acest fel „ruşinea de pe obrazul lui Christos” cu riscul propriei vieţi.
Wurmbrand este urmărit de autorităţile comuniste atee instalate la putere, datorită activităţilor religioase. În 29 februarie 1948, zi de duminică, este arestat în Bucureşti în timp ce se îndrepta spre biserica pe care o păstorea pentru slujba de dimineaţă. La scurtă vreme, în celula sa este închis şi liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu. Urmează ani de temniţă grea, în care Richard Wurmbrand este închis singur în celule subterane obscure, torturat bestial sau purtat prin diverse închisori: Rahova, Jilava, Târgu Ocna etc.). În perioada de izolare totală, alcătuieşte serii de predici proferate în faţa unui public imaginar, pentru a-şi proteja mintea. După terminarea regimului de izolare totală, care a durat trei ani, împarte mai multe celule cu intelectuali, prelaţi de diverse confesiuni, dar şi cu oameni simpli. Îi cunoaşte atunci pe: Nicolae Steinhardt, Ion Ioanid, Valeriu Gafencu, dr. Aristide Lefter, Tertulian Langa, pastorul Viski Ferencz etc.
După paisprezece ani de detenţie (executaţi între 1948-1956 şi respectiv 1959-1964) este eliberat, iar în 1965 părăseşte ţara împreună cu familia, fiind răscumpărat de o organizaţie creştină norvegiană cu 10.000$. În 1966, se stabileşte în Statele Unite, unde înfiinţează misiunea creştină Glasul martirilor, organizaţie care luptă împotriva persecuţiilor îndreptate asupra creştinilor de pe toate continentele.
Ajunge în atenţia Comisiei pentru Securitate Interioară a Senatului american, unde face cunoscute atrocităţile la care sînt supuşi creştinii din ţările comuniste. Privit cu îndoială de senatori, Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic şi anume cicatricele de pe trupul său. În consecinţă, pastorul Wurmbrand îşi îndepărtează cămaşa lăsînd să se vadă optsprezece răni produse de tortură.
După Revoluţia din 22 decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în vizită în România, unde depune flori la mormintele torţionarilor săi. Predică pretutindeni iubirea creştină şi iertarea în numele lui Christos.
Moare la Glendale, California, în februarie 2001, lăsînd moştenire tuturor creştinilor sarcina de a predica evanghelia iubirii şi a iertării.
[modifică] Activitatea în Occident
Stabilita in SUA, familia Wurmbrand a inceput “Misiunea Crestina pentru lumea comunista”, actuala “Vocea Martirilor”, o organizatie pentru intreaga lume, avand ca scop sa ajute pe crestinii persecutati de regimurile comuniste si sa‑i evanghelizeze pe comunisti. Misiunea are ramuri in 35 de tari din lumea libera. Dupa caderea comunismului in Rusia, o deschidere speciala au avut spre tarile Arabe. Vorbind personal in multe tari, pastorul Wurmbrand a atras atentia lumii asupra cauzei fratilor lor crestini uitati. Mesajul lui permanent a fost: „ Urati sistemele rele, dar iubitii pe persecutori, si incercati sa-i castigati pentru Christos ” O credinta adanca, o gandire profunda, si o inteligenta vie s-au combinat toate ca sa-i dea o personalitate calda, apropriata tuturor. Principiul lui era, „ Ajuta pe oricine, da-i oricui vine sa ceara de la tine, chiar daca nu-l poti ajuta decat cu putin”. Conducatorii crestini din toata lumea l‑au numit Martirul Viu si Un Pavel al Cortinei de Fier .
Pastorul Wurmbrand a vorbit aproape in toate tarile din lumea libera si a condus multe interviuri televizate. Un exemplu este aparitia lui uluitoare de o ora si jumatate la televiziune cu Madelaine Murray O'Hare, o ateista declarata, pe care a lasat-o fara replica. El a zis: „am calatorit prin toata lumea si am vazut multe lucrari de binefacere in spitale crestine, orfelinate evreesti, chiar si case de batrani budiste. Ai putea tu sa‑mi dai un singur exemplu de stabiliment de binefacere ateist?” O'Hare a tacut timp de trei minute si nu a gasit raspuns.
Pastorul Wurmbrand a fost activ, a vorbit si a calatorit pentru Misiune pana la varsta de peste 85 de ani. In ultimii 5 ani a fost tintuit la pat, datorita unei severe neuropatii a picioarelor, contractata in timpul celor 3 ani de inchisoare, intr-o celula izolata, cand a fost obligat sa stea in picioare ore interminabile si tinut in infometare. A murit pe 17 februarie, 2001, la varsta de 91 de ani, din cauza unei insuficiente respiratorii. Sotia sa, Sabina a murit cateva luni mai devreme, pe 17 august 2000. Din familie a ramas fiul lor, Mihai, nepoata Amalia si nepotul Alexandru.
[modifică] Scrieri
Wurmbrand nu este un teolog de profesie, dar cărţile sale constituie veritabile mărturii nu doar ale atrocităţilor comunismului, cît mai ales mărturii ale Bisericii Creştine din primele decenii după instalarea comunismului în răsăritul Europei. În acelaşi timp, volumele sale constituie o literatură devoţională şi sînt traduse în toate limbile de circulaţie internaţională. Cu Dumnezeu în subterană este istoria anilor petrecuţi în închisorile comuniste. Alături de Nobleţea suferinţei, scrisă de Sabina Wurmbrand, volumul este o veritabilă profesiune de credinţă a creştinului trecut prin încercarea închisorii. În această perioadă, Wurmbrand compune cîteva serii de predici, pe care le învaţă pe de rost si pe care le expune în două volume – Dacă zidurile ar putea vorbi şi Predici din celula singuratică, la care se adaugă volumul 100 de meditaţii din închisoare. Volumul Christos pe uliţa evreiască cuprinde mărturii de viaţă ale pastorului Wurmbrand trăite printre evreii din România, de la convertirea sa în perioada premergătoare războiului pînă la anii de închisoare. Ca răspuns pentru Manualul ateului, Wurmbrand redactează Umpleţi vidul!, volum suscitat de intoxicarea prin propaganda comunistă. În acelaşi ton este scris volumul Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu, pe care îl publică sub pseudonimul Nicolai Ionescu.
[modifică] Bibliografie
- WURMBRAND, Richard, Adu-ţi aminte de fraţii tăi, Bucureşti, Stephanus, 1995.
- WURMBRAND, Richard, Avraam, tatăl tuturor credincioşilor, Bucureşti, Stephanus, 1993.
- WURMBRAND, Richard, Cele şapte cuvinte de pe cruce, Bucureşti, Stephanus, 1995.
- WURMBRAND, Richard, Cu Dumnezeu în subterană, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1994.
- WURMBRAND, Richard, Dacă zidurile ar putea vorbi, Bucureşti, Stephanus, 1995.
- WURMBRAND, Richard, De la suferinţă la biruinţă, Bucureşti, Stephanus, 1994.
- WURMBRAND, Richard, Drumul spre culmi, Bucureşti, Stephanus, 1992, 3 vol.
- WURMBRAND, Richard, Cristos pe uliţa evreiască, Bucureşti, Stephanus, 1994.
- WURMBRAND, Richard, Isus, prietenul teroriştilor, Bucureşti, Stephanus, 1996.
- WURMBRAND, Richard, Îmbătat de dragoste, Bucureşti, Stephanus, 1992.
- WURMBRAND, Richard, Marx şi Satan, Bucureşti, Stephanus, 1994.
- WURMBRAND, Richard, Oglinda sufletului omenesc, Bucureşti, Stephanus, 1994.
- WURMBRAND, Richard, Oracolele lui Dumnezeu, Bucureşti, Stephanus, 1996.
- WURMBRAND, Richard, 100 de meditaţii din închisoare, Bucureşti, Stephanus, 1994.
- WURMBRAND, Richard, Predici în celula singuratică, Bucureşti, Stephanus, 1994.
- WURMBRAND, Richard, Strigătul Bisericii prigonite, Bucureşti, Stephanus, 1993.
- WURMBRAND, Richard, Umpleţi vidul!, Bucureşti, Stephanus, 1994.
