Rumâni
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rumân era termenul folosit în trecut pentru a-i desemna pe ţăranii şerbi, lipsiţi de pământ, dependenţi de un proprietar (boieri, mănăstiri sau domnie). Ţăranul neliber din Ţara Românească (şerb, clăcaş) se numea în vechime "rumân", în timp ce în Moldova se numea "vecin". În documentele slavone ţăranii neliberi erau numiţi "uboghie liudi" "vecini", uneori "vlahi" sau "posluşnici".