Samuil Micu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Samuil Micu Klein, pe numele laic Maniu Micu, (n. septembrie 1745, Sadu, judeţul Sibiu - d. 13 mai 1806, la Buda, Ungaria), teolog, istoric, filolog şi filosof iluminist român. Reprezentant al Şcolii Ardelene.
Născut în septembrie, 1745, în Sadu, judeţul Sibiu, în familie de preot (nepot al episcopului Inocenţiu Micu), decedat la 13 mai 1806, la Buda, în Ungaria.
Cuprins |
[modifică] Studii
Învaţă la Gimnaziul din Blaj (abs. 1762), după care a fost călugărit (14 oct. 1762) sub numele Samuil: Mai târziu hirotonit ieromonah îşi continuă Studiile la Seminarul pentru călugări înfiinţat de episcopul Petru Pavel Aron (1762-1765); trimis apoi la Colegiul "Pazmanian" din Viena pentru studii de Filosofie şi Teologie (1766-1772).
Profesor de Etică şi Aritmetică în Gimnaziul din Blaj (1172 - 1777); din nou la Viena ca “prefect de studii" în Seminarul Sfânta Barbara (1777- 1783), când face intense cercetări cu caracter istoric şi îşi publică primele lucrări: reîntors la Blaj, în mănăstirea “Sf. Treime" (1783-1804), s-a dedicat în întregime studiilor teologice, istorice, lingvistice şi traducerilor şi spre sfârşitul vieţii devine "cenzor" al cărţilor româneşti care apăreau în Tipografia Universităţii din Buda (1804-1806).
A redactat o serie de lucrări cu caracter istoric şi lingvistic, prin care urmărea să informeze pe învăţaţii străini despre originea romană a poporului şi a limbii române, despre continuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii şi influentat de iluminism, a militat, în opera sa, pentru eglitatea în drepturi a românilor cu celălalte naţiuni din Transilvania, pentru înlăturarea iobăgiei şi s-a numărat printre autorii cunoscutului Supplex din 1791.
Autor de lucrări teologice şi cuvântări, a tradus din Sfinţii Părinţi răsăriteni a dat o nouă ediţie a bibliei 1795, a doua în româneşte, şi a fost unul din apărătorii vechilor rânduieli şi tradiţii răsăritene în cadrul Bisericii Române Unite cu Roma, ridicându-se împotriva încercărilor de latinizare ale episcopului Ioan Bob.
[modifică] Lucrări teologice
Carte de rugăciuni pentru evlavia homului chrestian, Viena, 1779, 87 p. (cu litere latine);
Disertaţie canonică de matrimonio juxta disciplinam Graecae Orientalis Ecclesiae, Viena, 1781, 154 p.;
Disertatio de juniis Graecae Orientalis Ecclesiae, Viena, 1782,128 p. (trad. rom., Buda, 1828);
Propovedanie sau învăţături la îngropăciunea oamenilor morţi, Blaj, 1784,140 p. (ed. a II-a, Sibiu, 1842,220 p.; reed. de loan Nicorescu, Arad, 1907);
Theologia moralicească sau Bogoslovia carea cuprinde învăţătura năravurilor celor bune şi a vieţii creştineşti din Sf. Scriptură şi din Sfinţii Părinţi culeasă, Blaj, 1796, 303 P.;
Cartea a doua a Theologiei moraliceşti carea cuprinde învăţătura despre contracturi şi osibite datorii a fiştecărui stat şi despre darul lui Dumnezeu şi Tainele Sfintei Biserici şi celelalte, Blaj, 1796, 370 p.;
Theologia dogmatică şi moralicească despre Taine peste tot, Blaj, 1801, 10 + 102p.,
Alte şapte lucrări despre Sf. Taine, fiecare cu titlul Theologhie dogmatică şi moralicească despre Taina, Blaj, 1801-1802, cu peste I000 p.;
Acatist sau carte cu multe rugăciuni pentu evlavia fieştecărui creştin, Sibiu, 1801, XVII + 10 + 197 p.;
Istoria împărecherii între Biserica Răsăritului şi a Apusului care s-a făcut pe vremea lui Mihai Cerularie Patriarhul Ţăriigradului şi a Sălborului de la Florenţia;
Carte despre descoperirea cea dumnezeiască, Despre Sfânta Scriptură, Istoria Noului Testament, Carte despre căsătorie;
De datoriile cinurilor călugăreşti, Cuvântări bisericeşti sau Prediche etc.
[modifică] Traduceri
Tot el a tradus din latineşte lucrarea Iui Thomas a Kempis, De urmarea lui Hristos, tipărită la Blaj în 1812;
Precum şi din Lucian de Samosata (Publicat de N. Lascu, în CC, an. XXII,1942, nr. 1 - 6).
[modifică] Traduceri din Sfinţii Părinţi
(ramase in mss.):
Sf. Vasile cel Mare: Rânduielile celor ce pusniceşte sau singuri sau împreună pre obşte petrec, 2 vol. (1780), Cuvinte (1788), învăţături ascetice (1804). Hotrâri scurte cu întrebări şi rărpunsuri (1904), Cuvinte între norod zise 1805) ,ş.a.;
Sf. loan Gură de de Aur: Omilii sau Cuvinte în Evanghelia Sf. Iosif, 2 vol. (1797 şi 1791 ); Sf. Ciril al Ierusalimului: Catihises sau învăşături către cei ce vin la botez (1798); alte traduceri din Sf. Grigorie Teologul (Cartea despre fugă, Cuvinte):
Sf. Ciril al Alexandriei, Sf. Efrem Sirul, Sf. loan Scărarul, Sf. loan Damaschinul, Sf. Teodor Studitul. Cuv. Dorotei, Canoanele săboarălor a toată Iumea şi a celor nameasnice şi ale Sfinţilor Părinţi, cele primite în Biserica Răsăritului(1904) etc.
A mai tradus o parte din Istoria bisericească - în 20 vol. - a abatelui catolic francez Claude Fleury (1640- 1723) şi anume 12 cărţi, în 5 vol. care explică faptele petrecute până la mjlocul sec. IV. Intre anii 1793 şi 1795 a tipărit, la Blaj, Biblia ,adecă dumnezeiască Scriptură a Legii vechi şi a ceii noao (1240 p.), cu prefaţa semnată de el, în care menţiona că a “îndreptat graiul" Bibliei de la Bucureşti din 1688, dar “o bună parte" din Vechiul Testament ,,mai mult cel nou de pre cel elinesc al celor şaptezeci de dascăli (Septuaginta. n.n.) I-am tălmăcit", cuprindea note explicative, locuri paralele, scurte rezumate la fiecare capitol, scurte consideraţii isagogice la fiecare carte. Folosită de ediţiile de mai târziu: Petersburg (1819, Buzău, 1854- 1856 şi Sibiu 1856- 1858.
[modifică] Lucrări filologico-istorice
Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, Viena, 1780,94 p. (în colaborare cu G. Sincai, prima gramatică românească tipărită şi prima cu litere latine); reeditată în 1980:
Studiu introductiv, traducerea textelor şi note de Mircea Zdrenghea, Cluj Napoca, 1980, XXX + 245 p.;
Iniţiator şi redactor al unei mari Iucrării lexicografice, care va fi continuată şi dezvoltată de mai mulţi cărturari şi se va tipări la Buda, în 1825, sub titlul Lesicon românesc-latinesc-unguresc-nemţesc, cunoscut şi sub numele de Lexiconul de la Buda (partea lucrată de el a fost publicată de Galdi Laszlo, sub titlul Dicţionarium valachico-latinum, Budapest, 1944).
Brevis historica notitia originis et progressu nationis Daco-Romanae seu ut quidem barbaro vocabulo appelant Valachorum ab initio usque ad seculum XVIII (1778). Rămasă în manuscris, a fost publicată fragmentar de A. T. Laurian sub titlul Historia Daco-Românorum sive Valachorum, în “Instrucţuinea Publică",Iaşi, 1861, p.67-118 şi în ,,Foaie pentru minte, inimă şi literatură", XXV, 1 862, nr.11 - 26 şi 29 - 30); Scurtă cunoştinţă a istoriei românilor(1796, rămasă în ms., editată de Cornel Câmpeanu, Bucureşti, 1963, XLIX + 237 p.);
Responsum ad Josephi Caroli Eder- în Supplicem Libellum Valachorum Transilvaniae iuxta numeros ad ipso positos (ms. publicat de I. Pervain,
Studii de literatură română, Cluj, 1971, p. 44-72); Istoria românilor cu întrebări şi răspunsuri (1791, ,ms.),
Istoria, lucrurile şi întâmplările românilor, acum într -acest chip aşezate şi din multi vechi şi noi scriitori culeasă şi scrisă, 4 tomuri I. lstoria românilor din Dacia. II. Istoria domnitorilor Ţării Româneşti Ill. lstoria domnitorilor Ţării Moldovei. IV.
Istoria bisericească a Episcopiei românilor din Ardeal (rămasă în ms.;
Un scurt fragment publicat în “Calendarul" de la Buda din 1806, p. 35-72, reprodus de C. Câmpeanu, op. cit., p. 131-157);
Părţi de lucrări de istorie bisericească publicate de T. Cipariu, în Acte şi fragmente, Blaj, 1855;
Cunoştinţă pe scurt a istoriei bisericeşti (ed.de Arhim. Veniamin Micle), în ST, an. XXVII, 1975, nr. 5 - 6,7 - 8 şi 9 - 10; an. XXVIII, 1976, nr. I - 2 şi 7 - I 0; an. XXIX, 1977, nr. I - 2 şi 5 - 8; an. XXX, 1978, nr. 1 -2, 3 -4,5 - 8 şi 9-10 (apoi în volum, sub titlul: Istoria bisericească Transliterare de pe manuscrisul original, studiu introductiv, note şi glosar de... Mănăstirea Bistriţa, 1993, 296 p.);
Hronologia împăraţilor turceşti, carii după împăraţii greceşti au urmat la Ţarigrad (ms.);
Statuta sau legile scaonelor săseşti din Ardeal care în toate,judecăţile şi rânduielile politiceşti să ţin în scaonele săseşti. (mss. 1802).
[modifică] Lucrări de filosofie
Loghica adecă partea cea cuvântătoare a filosofiei, tradusă după Fr. Chr. Baumeister, Buda, 1799, 205 p.;
Legile firei, ithica şi politica sau filosofia cea lucrătoare, 2 vol., după acelaşi, Sibiu, 1800, 428 p.;
Invăţătura metafizicii şi învăţătura politicească (mss.);
Filosofia, etica sau morala (mss.) - editate de Dumitru Ghişe şi Pompiliu Teodor sub titlul: Samuil Micu, ”Scrieri filozofice, Bucureşti, 1966.
