TACAM R-2
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
TACAM R-2 a fost o variantă de tun antitanc autopropulsat folosit de Armata Română în a doua parte a celui de-al doilea război mondial. Primul prototip a aparut în vara anului 1943 si purta denumirea de Tun Anticar pe Afet Mobil R-2. În total au fost produse 21 de exemplare din iulie 1943 până in iulie 1944.
Cuprins |
[modifică] Dezvoltare
La data intrării în război a Armatei Române dotarea acesteia era mult în urma comparativ cu cerinţele frontului de est având numai 2 regimente de care de luptă echipate cu 126 de tancuri Skoda R-2 şi 75 de tancuri Renault R-35 mult inferioare noilor tancuri sovietice KW-1 si T-34.
Totodata industria de război germană nu putea face faţă şi cerintelor tehnice ale României noile tancuri Panzer III şi Panzer IV acoperind cu greu lipsurile diviziilor germane. Mai mult decât atât, industria românească nu era suficient de dezvoltată pentru a susţine dezvoltarea unui tanc propriu. Dezastrul de la Cotul Donului a determinat a conducerea armatei să ia masuri urgente pentru înlocuirea materialului antitanc distrus. Astfel s-a horărât transformarea tancurilor Skoda R-2 în tunuri antitanc autopropulsate. Proiectul a fost încredinţat lt. col. Constantin Ghiulai care deja avea experinţa conversiei tancurilor T-60 în tunuri antitanc mobile TACAM T-60.
În iulie 1943 s-a început lucrul la conversia tancurilor R-2 la Atelierele Leonida, unde se procedase şi la transformarea tancurilor T-60. Piesa de artilerie aleasa era tunul antitanc sovietic de 76,2 mm, F-22USV, model 1936. Şasiul tancului a fost modificat nesemnificativ, fiindu-i indepartată turela şi plafonul cutiei blindate. În interior a aparut o placă metalică suplimentară pentru susţinerea tunului iar plafonul cutiei blindate a fost înlocuit cu o cutie blindată formată din placi de oţel cu grosimi 10-17 mm provenite de la tancuri de captura T-26, BT-7 şi T-60. Optica era de provenienţă românească - Aparatul de ochire model Septilici.
În septembrie 1943 prototipul a fost trimis spre evaluare în poligonul de la Sudiţi lângă Slobozia. În urma testelor au fost apreciată buna fixare a tunului, spatiul interior satisfăcător ce permitea depozitarea muniţiei si mişcarea echipajului şi o protecţie rezonabilă a echipajului. Aspectul negativ al proiectului era dat de profilul prea înalt al vehicolului fapt care ducea la scăderea posibilitaţilor de mascare in teren.
În urma testelor s-a dispus ca 20 de tancuri R-2 să fie modificate, urmând ca până la sfârşitul anului 1944 comanda să fie extinsă la 40 de exemplare. Acest lucru a fost posibil şi datorită faptului ca la începutul anului 1944 au inceput să sosească în ţară tancurile PII şi PIV care urmau sa înlocuiasca demodatele tancuri Skoda. Până in iunie 1944 cele 20 de tunuri antitanc mobile au fos realizate, iar 7 din acestea au fost trimise ăn poligonul Dadilov pentru testare în condiţii de luptă. La aceste teste s-a constatat ca tunul putea străpunge blindajul unui T-34 de la 500 m, însă peste această distanţă tirul devenea imprecis având totuşi o grupare foarte bună până la 3000 m. Ca deficiente s-au constata urmatoarele: înălţimea vehicolului nu permitea mascarea eficientă în teren, nu permitea traversarea unor şanţuri adânci, piesa de artilerie se manevra greoi iar aparatura optică era deficitară fapt ce ducea la rezultate slabe de tragere la distanţe de peste 500 m. Cu această ocazie s-a dispus înlocuirea vechiului tun cu tunul ZIS-3 model 1941, de acelasi calibru, montarea unei unităţi de comunicaţie radio si suplimentarea rastelurilor pentru muniţie. Restul de 20 de tancuri nu au mai fost modificate, decizia fiind luată la 22 iulie 1944 de către Comandamentul Trupelor Motomecanizate acesta urmana a fi supuse unor studii in vederea montarii tunului antitanc Reşiţa de calibrul 75 mm sau chiar a tunului Rheinmetall calibrul 88 mm sau transformarea acestora in tancuri aruncătoare de flăcări.
[modifică] Utilizare în luptă
În luna iulie 1944 în cadrul Regimentului 1 care de luptă a fost formată Compania 5 TACAM R-2 în cadrul Batalionului 2 instructie, ulteror fiind transferate la Compania 63 Antitanc. Acestea au luat parte efectiv la luptele pentru eliberarea teritoriului României. Ulterior, in urma deciziei sovieticilor de a dizolva Divizia 1 blindată, celel 6 TACAM R-2 rămase in stare de funcţionare au fost transferate Regimentului 2 care de luptă, regiment care a luat parte la eliberarea Ungariei si Austriei.
A supravieţuit razboiului un singur exemplar, acesta fiind expus astăzi la Muzeul Militar Naţional din Bucuresti.
[modifică] Caracteristici tehnico-tactice
- Dimensiuni
- Greutate: 12t
- Înălţime: 2,32m
- Lungime: 5m
- Lăţime: 2,06m
- Gardă la sol: 0,35m
- Armament
- Principal: 1 tun ZIS-3 L/42 calibru 76,2 mm
- Secundar: 1 mitraliera ZB-53 calibru 7,92 mm
- Muniţie: 21 proiectile explozive, 9 proiectile perforante
- Performante
- Viteză maximă pe şosea: 30km/h
- Viteză maximă pe teren: 15km/h
- Consum: 81l/100km
- Motor: 6L
- Capacitate: 8500cmc
- Putere: 120CP/1800rpm
- Autonomie pe teren: 130km
- Autonomie pe şosea: 160km
- Capacitate rezervor benzina: 153l
[modifică] Bibliografie
* Revista Modelism, nr.66; * Ion.S Dumitru, Tancuri in flăcări, Ed. Nemira, Bucureşti, 1999; * Romanian Armoured Finger 1941 - 1945, Editura Modelism, Bucureşti;
[modifică] Legături externe
* http://www.worldwar2.ro/arme/?article=242 * http://www.onwar.com/tanks/rumania/data/tacamr2.htm
