Wabiru
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
wabiru (jp.), tradus ca a se bucura, înseamnă a trăi o viaţă de poezie în sărăcie. Acest termen estetic, ca şi sabi (tristeţe a singurătăţii, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugător) sau wabi (frumuseţe austeră, melancolie, dezolare), este legat de haiku şi de acea stare în care "neposedând nimic, ai totul".
In estetica japoneză, posesia lucrurilor nenecesare sau etalarea luxului sunt privite ca ruşinoase. Totuşi, simplitatea nu este o manifestare a sărăciei. Wabi este o expresie estetică specifică culturii japoneze a cărei deplinătate se manifestă în ceremonia ceaiului. Haga Kōshirō arată că wabi nu este un simplu concept estetic, ci reflectă mai multe aspecte ale frumuseţii. Totuşi, simplitatea este elementul cel mai important în wabi- verbul original wabiru însemnând a fi dezamăgit de eşecul într-o întreprindere sau a trăi în sărăcie. Plecând de la înţelesul de bază al verbului, se poate înţelege greşit că wabi este o expresie a sărăciei. Nicidecum. În acest context, nu despre pauperitate este vorba, ci, după spusele lui Haga Kōshirō, „despre o lume a libertăţii spirituale neîngrădită de lucruri materiale”.
 |
Acest articol despre literatură este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
