William Wordsworth
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
William Wordsworth (n. 7 aprilie 1770, Cockermouth, Cumberland - d. 23 aprilie 1850, Rydal Mount) a fost un poet englez din prima perioadă a romantismului. Împreună cu Coleridge şi Southey aparţine de aşa zisă "Şcoală a lacurilor", Wordsworth fiind cel mai vârstnic dintre poeţii acestui grup.
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi Opera
William Wordsworth era fiul unui avocat. Rămas orfan de timpuriu, a fost crescut de nişte rude şi, după absolvirea şcolii în localitatea sa natală, urmează cursurile Universităţii din Cambridge. Însufleţit de ideile lui Jean-Jacques Rousseau despre întoarcerea la natură, în 1790 călătoreşte pe jos prin Elveţia şi regiunile muntoase învecinate ale Franţei. În anul următor pleacă la Paris pentru a lua parte la revoluţie, simpatiile sale îndreptându-se către grupul "Girondinilor". Între 1798 şi 1799 călătoreşte în Germania. Înapoindu-se în Anglia, îşi petrece anii următori la ţară, mai cu seamă în regiunea lacurilor. În 1843, după moartea lui Robert Southey, i se decernează titlul de "poet laureat".
Wordsworth şi-a compus primele lucrări, "An Evening Walk" ("Plimbare de seară", 1793) şi "Descriptive Sketches" ("Schiţe descriptive", 1793), în spiritul poeziei didactice descriptive ale sentimentaliştilor.
[modifică] Baladele lirice
Decepţionat de revoluţia franceză şi de idealurile iluministe, în perioada unei crize sufleteşti, se întâlneşte cu Coleridge (1795) şi prietenia care se leagă între ei îi duce la elaborarea unor principii artistice comune. Rodul acestei conlucrări este "Lyrical Ballads" ("Balade lirice", 1798). Pentru ediţia a doua din 1800, Wordsworth scrie o prefaţă care constituie manifestul romantismului din cadrul literaturii engleze. Wordsworth vedea salvarea de relele civilizaţiei în întoarcerea la orânduirea patriarhală a ţărănimii engleze şi în autodesăvârşirea morală cu ajutorul religiei. După părerea lui, principiul divin i se revela omului prin apropierea acestuia de natură. O trăsătură importantă a poeticii lui Wordsworth o constituie refuzul său hotărât de a folosi convenţionalismele stilistice ale secolului al XVIII-lea. Poezia trebuie să fie expresia nemijlocită a sentimentelor, înveşmântate în cuvinte simple.
[modifică] Lirica intimă
În anii care urmează, Wordsworth creează un mare număr de opere cu caracter liric. , dintre care merită să fie amintite: ciclul "Lucy Poems" (1799), "To the Cuckoo" ("Cucului", 1804-1807), "Ode on the Intimations of Immortality from Recollections of Early Childhood" ("Odă înţelegerii nemuririi din amintirile fragedei copilării" 1802-1807). Unele poezii sunt scrise în formă de sonete. Poetului i se pare că vede pretutindeni în natură manifestarea unor forţe superioare, care se află deasupra lumii. Realul şi irealul se contopesc în vesurile lui, vorbindu-i cititorului despre frumuseţea şi, totodată, despre misterul vieţii, în care nu ar exista hotar între viaţă şi moarte. Interpretarea naturii de către Wordsworth are un colorit mistic şi spiritual.
[modifică] Marile poeme
Wordsworth intenţiona să scrie un mare poem epic-didactic, "The Recluse" ("Sihastrul"), dar şi-a realizat doar în parte acest plan. Poemul urma să înceapă cu un cuprinzător preludiu ("The Prelude"), scris în 1799-1805, dar publicat postum în 1850. "Preludiul" reprezintă un poem autobiografic în care autorul îşi expune etapele dezvoltării sale artistice, începând cu perioada când îl pasionau idealurile iluministe şi terminând cu trecerea pe poziţiile romantismului. În timpil vieţii şi-a publicat poemul "The Excursion" ("Plimbarea", 1814), descriind peregrinarea prin unele sate ale Angliei.
