WrestleMania 2

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

WrestleMania 2
Detalii
Promoţie	World Wrestling Federation
Dată	7 aprilie, 1986
Locaţie	Nassau Coliseum Rosemont Horizon L.A. Sports Arena
Oraş	Uniondale, New York Rosemont, Illinois Los Angeles, California
Spectatori	16,585 (Nassau Coliseum) 9,000 (Rosemont Horizon) 14,500 (L.A. Sports Arena)
Cronologie Pay-per-view-uri
The Wrestling Classic	WrestleMania 2	WrestleMania III

WrestleMania 2 a fost cea de-a doua ediţie a WrestleMania, pay-per-view inaugurat în 1985 de către World Wrestling Federation. A avut loc pe data de 7 aprilie 1986 şi este singura ediţie de până acum desfăşurată în trei locaţii distincte :

• La Nassau Coliseum, în Uniondale, New York
• La Rosemont Horizon, în Rosemont, Illinois
• La L.A. Sports Arena, în Los Angeles, California.

Fiecare locaţie a avut propriul main event. La fel ca şi prima ediţie, evenimentul a fost transmis prin intermediul televiziunii cu circuit închis, pe teritoriul Statelor Unite. Este prima ediţie WrestleMania care foloseşte pentru numerotare cifre arabe.

Spectacolul a fost comentat de trei echipe de comentatori : Vince McMahon şi Susan St. James au comentat meciurile desfăşurate în New York, Gorilla Monsoon, Gene Okerlund şi Cathy Lee Crosby s-au deplasat în locaţia din Chicago iar Jesse Ventura, Lord Alfred Hayes şi Elvira au comentat din Los Angeles. Cei care au anunţat meciurile au fost Howard Finkel (New York), Chet Coppock (Chicago) şi Lee Marshall (Los Angeles).

Sloganul acestei ediţii a fost "What The World Has Come To".

[modifică] Rezultate

[modifică] Nassau Coliseum

• Paul Orndorff s-a luptat cu The Magnificent Muraco, meciul terminându-se prin dublu countout (4:10).^[1]
• Randy Savage l-a învins pe George Steele, păstrând centura WWF Intercontinental Championship (5:10)
  

  

  Randy Savage şi George Steele în lupta pentru titlul intercontinental
  • Meciul s-a sfârşit printr-un pinfall neregulamentar al lui Savage asupra lui Steele, Savage sprijinindu-se cu picioarele de coarda superioară a ringului.
• Jake Roberts l-a învins pe George Wells (3:15)
  • Roberts l-a învins prin pinfall pe Wells după un DDT.
• Mr. T l-a învins pe Roddy Piper prin descalificare, într-un meci de box. (13:14)
  • Piper a fost descalificat pentru că în runda a patra i-a aplicat un body-slam lui Mr. T.

[modifică] Rosemont Horizon

• The Fabulous Moolah a învins-o pe Velvet McIntyre, păstrând centura WWF Women's Championship (1:25)
  • Meciul s-a sfârşit prin pinfall, după ce Moolah i-a aplicat lui McIntyre un splash.
• Corporal Kirschner l-a învins pe Nikolai Volkoff (îsoţit de Freddie Blassie) prin pinfall într-un Flag match (2:05)
  • Kirschner l-a numărat pe Volkoff după ce l-a lovit cu bastonul lui Blassie.
• André the Giant a câştigat un Battle royal cu 20 de participanţi, la care au luat parte atât wrestleri cât şi jucători de fotbal american (9:13)
  • Ordinea de intrare a participanţilor la Battle Royal a fost următoarea :Jimbo Covert (Star NFL - Chicago Bears), Pedro Morales, Tony Atlas, Ted Arcidi, Harvey Martin (Fost Star NFL - Dallas Cowboys), Danny Spivey, Hillbilly Jim, King Tonga, The Iron Sheik, Ernie Holmes (Fost Star NFL - Pittsburgh Steelers), B. Brian Blair, Jim Brunzell, Big John Studd, Bill Fralic (Star NFL - Atlanta Falcons), Bret Hart, Jim Neidhart, Russ Francis (Star NFL - San Francisco 49ers), Bruno Sammartino, şi William "Refrigerator" Perry (Star NFL - Chicago Bears).
• The British Bulldogs (Davey Boy Smith şi The Dynamite Kid) ( însoţiţi de Ozzy Osbourne şi Lou Albano) i-au învins pe The Dream Team (echipă compusă din Greg Valentine & Brutus Beefcake) (însoţiţi de Johnny V), câştigând centura WWF Tag Team Championship (13:03)
  

  

  The British Bulldogs şi The Dream Team luptând pentru centura WWF Tag Team Championship
  • Smith l-a învins prin pinfall pe Valentine, după o cionire frontală între Valentine şi Dynamite.

[modifică] Los Angeles Memorial Sports Arena

• Ricky Steamboat l-a învins pe Hercules Hernandez (7:27)
  • Steamboat a obţinut victoria prin pinfall, după ce i-a aplicat lui Hernandez un Flying Body Press.
• Adrian Adonis l-a învins pe Uncle Elmer (3:01)
  • Adonis a reuşit să-l numere pe Elmer după un Flying Headbutt.
• Terry Funk & Hoss Funk (împreună cu Jimmy Hart) i-au învins pe Junkyard Dog şi Tito Santana (11:42)
  • Terry a reuşit să-l numere pe JYD după ce l-a lovit cu megafonul lui Hart.
• Hulk Hogan l-a învins pe King Kong Bundy într-un steel cage match, păstrându-şi titlul de Campion WWF (10:15)
  • Hogan a reuşit să iasă din cuşcă după ce i-a aplicat un bodyslam şi un leg-drop lui Bundy.

[modifică] De reţinut

Hulk Hogan şi King Kong Bundy luptând pentru titlul de Campion WWF

• Imnul "America the Beautiful" de la începutul show-ului a fost interpretat de Ray Charles.
• Este prima ediţie WrestleMania la care s-a disputat un Steel Cage Match. Următorul meci de acest tip din cadrul WrestleMania a avut loc abia la WrestleMania 22.
• WrestleMania 2 este singura ediţie din istorie care nu a avut loc în ziua de duminică (spectacolul s-a desfăşurat în ziua de luni).
• La spectacolul desfăşurat la New York au participat personalităţi ca Darryl Dawkins, Joan Rivers, Joe Frazier sau Susan St. James.
• În Los Angeles printre celebrităţi s-au numărat Ricky Schroder, Robert Conrad şi Tommy Lasorda, iar în Chicago au luat parte la eveniment Clara Peller, Ed Jones, Ozzy Osbourne, Ernie Holmes, Harvey Martin, Jim Covert, William Perry, şi Cathy Lee Crosby.
• Cele trei locaţii în care s-a desfăşurat WrestleMania 2 au găzduit mai târziu fiecare în parte alte trei gale WrestleMania : la Nassau Veterans Memorial Coliseum (New York) a avut loc ediţia WrestleMania XX, WrestleMania 21 s-a desfăşurat la Los Angeles, iar WrestleMania 22 a avut loc în Chicago.

[modifică] Note

1. ^  WrestleMania 2 Facts/Stats

[modifică] Legături externe

• en Site-ul oficial WrestleMania 2