Yitzhak Ben-Aharon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Deputatul Yitzhak Ben-Aharon.

Yitzhak Ben-Aharon (în alfabetul ebraic (יצחק בן-אהרן (נוסבוים) (n. 17 iulie 1906, Bucovina (astăzi parte a României); d. 19 mai 2006) a fost un politician israelian originar din România, care a deţinut funcţia de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel.

Cuprins

1 Începuturile carierei
2 Cariera politică
3 Aprecieri ale liderilor israelieni la moartea sa
4 Funcţii publice în Israel
5 Note
6 Legături externe
7 Vezi şi

[modifică] Începuturile carierei

Ben-Aharon s-a născut la data de 17 iulie 1906 în localitatea Buzhintcha din regiunea Bucovina din Imperiul Austro-Ungar (astăzi parte a României). A absolvit liceul la Cernăuţi şi a studiat apoi la Şcoala Superioară de Studii Politice din Berlin (Germania). Reîntors în România, Ben-Aharon devine unul din conducătorii mişcărilor HaShomer Hatzair şi “Ha’Halutz” din această ţară.

În anul 1928 a emigrat în ţara lui Israel (pe atunci Palestina aflată sub mandat britanic). În anul 1933, devine membru al kibbutz-ului Giva'at Haim şi după scindarea din anul 1952 a Mişcării Kibbutz HaMeuchad (unde activa din momentul imigrării), a rămas ca membru al mişcării originale, anti-revizioniste a Kibbutz-urilor, Giva'at Haim Meuchad, până la sfârşitul vieţii.

Între anii 1932-1938, este secretar al Consiliului Muncitorilor din oraşul Tel Aviv. În vara anului 1935, îndeplineşte timp de câteva luni funcţia de trimis al Organizaţiei Halutz în Germania nazistă până la expulzarea sa de către Gestapo. În perioada 1938-1939, este secretar al Partidului Mapai. În anul 1940, a fost înrolat în Brigada Evreiască din Armata Britanică pentru a lupta împotriva Germaniei naziste în cel de-al doilea război mondial, fiind avansat succesiv până la gradul de maior. Este capturat ca prizonier de război pe frontul din Grecia în anul 1941, împreună cu alţi soldaţi din Yishuv, fiind eliberaţi abia în anul 1945.

[modifică] Cariera politică

După război, s-a alăturat Partidului Achdut HaAvoda. Este apoi arestat de către englezi la data de 29 iunie 1946 după "Sâmbăta Neagră". După înfiinţarea Partidului Mapam în anul 1948 a devenit unul din liderii săi. După scindarea Partidului Mapam în anul 1954, el a devenit unul din liderii facţiunii de stânga, Partidul Unitatea Muncii (Achdut HaAvoda). În perioada 1969-1973, a deţinut funcţia de Secretar-General al Histadrut (Confederaţia Generală a Sindicatelor din Israel).

A deţinut funcţia de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel în şapte rânduri, în perioadele 1949-1964 şi 1969-1977. În această calitate, a fost membru al mai multor comitete parlamentare: Comitetul pentru Locuinţe, Comitetul pentru Afaceri Externe şi Apărare, Comitetul Financiar, Comitetul pentru Muncă, Comitetul pentru Educaţie şi Cultură.

În perioada 17 decembrie 1959-28 mai 1962, Ben-Aharon deţine funcţia de ministru al transporturilor în guvernul format de către David Ben Gurion, dar îşi dă demisia ca urmare a politicii guvernamentale socioeconomice anti-muncitorească.

Într-un articol din anul 1963 publicat în "La Merhav", Ben-Aharon făcea un apel la unificarea mişcărilor muncitoreşti din Israel pentru a preveni dezintegrarea lor. Ulterior, partidele muncitoreşti s-au unit candidând pe o listă unică, dar diferitele mişcări şi partide ale kibbutz-urilor au rămas divizate. Ben Aharon a fost un critic deschis al ocupării de către Israel a diferitelor regiuni ale statelor arabe, survenită după Războiul de Şase Zile.

În anul 1977, s-a retras din viaţa politică, după venirea la putere a Partidului Likud, care a înlocuit Partidul Muncii la guvernare. Remarca sa a fost: "Dacă aceasta este voia poporului, atunci trebuie să schimbăm poporul". ^[1] A continuat să-şi exprime părerea critică şi vederile pro-socialiste pentru tot restul vieţii.

A fost autorul mai multor cărţi şi articole, primind în anul 1995 Premiul statului Israel pentru "contribuţia specială la fondarea statului Israel şi a societăţii israeliene". Yitzhak Ben-Aharon a decedat la data de 19 mai 2006 în kibbutz-ul său. Ben-Aharon şi-a donat corpul ştiinţei, aşa că nu a fost înmormântat, după cum prevede legea mozaică.

Printre cărţile scrise de Ben-Aharon menţionăm:

“Să ascultăm cu atenţie” (1947)
“Calea de început a schimbării” (1948)
“Lupta pentru schimbare” (1972)
“În mijlocul furtunii” (1977)
“Regimul mesianic: sfârşitul drumului” (1988)
“Pagini din calendar” (1994)
celebrul articol “Curajul schimbării înaintea unui dezastru”.

[modifică] Aprecieri ale liderilor israelieni la moartea sa

Referitor la moartea lui Ben-Aharon, Moshe Katsav, preşedintele Israelului, a afirmat că: "Statul Israel a pierdut pe unul dintre fondatorii săi şi un om de un mare caracter social". Primul-ministru Ehud Olmert a spus că "Statul Israel a pierdut pe unul dintre giganţii săi, un adevărat sionist şi un ideolog onest, care timp de zeci de ani nu a ezitat să-şi exprime vederile sale unice şi influente". Vicepremierul şi ministrul dezvoltării zonelor Negev şi Galileia, Shimon Peres a declarat că: "Unul dintre părinţii spirituali ai mişcării muncitoreşti din Israel ne-a părăsit". Ministrul apărării, Amir Peretz, a afirmat: "astăzi, unul dintre giganţii statului Israel ne-a părăsit. Dacă este vreun om despre care să se spună că a gost unul dintre titanii generaţiei sale, acesta este Yitzhak Ben-Aharon".

[modifică] Funcţii publice în Israel

Yitzhak Ben-Aharon a deţinut următoarele funcţii publice:

deputat în Knesset din partea Partidului Muncitorilor Uniţi, Ahdut Ha`avoda - Poalei Zion (1949-1964 şi 1969-1977)
ministru al transporturilor (17 decembrie 1959-28 mai 1962)