Baia de Aramă

Râul Brebina străbate acest vechi târguşor mehedinţean, în zonă existând o mulţime de ruine dacice, semn că regiunea a fost intens locuită de daci. Astâzi însă, natura şi-a reintrat în drepturi.

Altădată, aici erau mine de cupru, dar acum localitatea prezintă mai mult interes agro-turistic, fiind situată în apropierea multor obiective turistice montane.

[modifică] Istorie

La baia de aramă din zonă, de la Bratilov, Mircea cel Bătrân a adus meşteri saşi, precum Ciop Hanoş. Roţile pe care acesta le amenajase aici, înainte de 1392, sunt pomenite în mai multe acte. Baia de Aramă a fost sat şi nu a devenit târg decât din secolul al XVII-lea. Aşezarea se afla pe marele drum de sub munte ce traversa Ţara Românească. De la Râmnic şi Ocna Mare, drumul pornea spre Târgul Jiului şi Severin, trecând prin Polovragi, Târgul Gilort şi Baia de Aramă, fiind utilizat şi de negustorii sibieni. La jumătatea secolului al XVII-lea, această rută a fost folosită de Paul de Alep şi patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoria lor pe la mănăstirile din Ţara Românească.

[modifică] Aşezare geografică

Baia de Aramă este situată în partea de nord-vest a Olteniei, în Podişul Mehedinţi. Se adăposteşte într-o depresiune mică, fiind înconjurată de dealurile Dochiciu, Dealul-Mare şi Cornet. Este traversată de paralela de 45°. Tot de Baia de Aramă aparţin şi localităţile învecinate: Brebina, Titerleşti, Bratilovu, Mărăşeşti, Stăneşti. Carstul este presărat de un mare număr de peşteri binecunoscute prin comorile lor de frumuseţi: Bulba, Cloşani, Ponoarele, Izverna.

Pădurile sunt populate de animale sălbatice: vulpea, căprioara, ţapul, iepurele, veveriţa, viezurele, porcul mistreţ şi chiar lupul sau ursul. Dintre rarităţi menţionăm: vipera cu corn (vipera ammodites), scorpionul (euscorpius carpathiann), broasca ţestoasă (testudo hermani) şi o serie de şopărle.

[modifică] Râul Bulba

Alături de păduri şi păşuni o bogăţie deosebită o reprezintă apele. Oraşul este străbătut de râul Bulba care izvorăşte din peştera cu acelaşi nume aflată în legătură cu Peştera Ponoarele prin care se scurge apa lacului Zăton. Debitul râului este sporit de numărul mare al izvoarelor care îl alimentează, dintre care cel mai cunoscut este Bolborosul, care ţâşneşte la poala Cornetului de la baza unei stânci. Denumirea sugerează forţa cu care izvorul ţăşneşte bolborosind într-o limbă rece şi cristalină a frumuseţii nealterate de trecerea timpului. Aici, la Bolboros, se organizau mai ales în zilele călduroase de vară ieşiri la iarbă verde şi petreceri cu lăutari până noaptea târziu. Cu toate că asemenea petreceri sunt tot mai rare în ultimul timp, Bolborosul rămâne un loc fermecător care îi aşteaptă pe cei setoşi de frumuseţe. Apele izvorului au fost captate pentru o păstrăvărie aflată în administrarea Ocolului Silvic din Baia de Aramă. Ceva mai jos se află un alt izvor care a fost captat şi adus până în faţa bisericii şi a şcolii, unde ţâşneşte într-o fântănă aspectuos construită cu douăsprezece guri, o adevărată risipă de bogăţie.