Cancelar
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cancelar (din lat. "cancellarius", funcţionar medieval însărcinat cu întocmirea documentelor oficiale)
Demnitatea de cancelar imperial (Reichskanzler) a fost o funcţie executivă deţinută în timpul Sfântului Imperiu Roman de arhiepiscopul de Mainz. În Imperiul German de la 1871 funcţia de cancelar a fost echivalată celei de (şef de guvern), tradiţie continuată în Republica de la Weimar, când Paul von Hindenburg a deţinut funcţia de cancelar între 1919-1933, a doua ca importanţă, după cea a preşedintelui Republicii. Conform Constituţiei de la Weimar, cancelarul era numit de preşedinte. În cadrul celui de Al Treilea Reich, Adolf Hitler a obţinut numirea în demnitatea de cancelar, iar după moartea preşedintelui Hindenburg a cumulat cele două funcţii, cea de cancelar şi cea de preşedinte, autointitulându-se "Führer" (Conducător).
Primul ministru se numeşte astăzi cancelar federal (Bundeskanzler) în Austria şi în Germania. În aceste state cancelarul deţine funcţiile executive, iar preşedintele îndeplineşte funcţii de reprezentare.
[modifică] Vezi şi
- Cancelar federal al Germaniei
- Cancelar federal al Austriei
