Como

Como (Comm în dialectul local) este un oraş în nordul Italiei, la poalele munţilor Alpi, pe ţărmul Lacului Como, numit şi Lario. Are cca 85 mii de locuitori şi este centru administrativ al provinciei omonime. Este o importantă staţiune turistică, unul dintre unghiurile ideale ale aşa-numitului "Triunghi larian".

Como peisaj luat de la Villa Geno

[modifică] Data generale

Oraş din Lombardia, Italia (201 m, 37,3 km², 83016 loc, comaschi), capitala provinciei omonime, situată în partea de vest a lacului cu acelaşi nume, într-o vale (depresiune) înconjurată de munţi (la nord-est, muntele Brunate; la sud, colina Baradello; la sud-vest, munţii Caprino şi ai Crucii / Croce), dincolo de care se întinde câmpia lombardă.

Din sec. al XVI-lea oraşul s-a specializat în prelucrarea lânii şi a mătăsii, care este până în prezent sectorul cel mai important al economiei sale.

Spre sfârşitul sec. al XIX-lea artizanatul a fost substituit (înlocuit) de industria textilă: mătasea şi fibrele sintetice, sectoare cărora li s-a adăugat şi cel al mecanicii, electrotehnicii, metalurgiei, alimentare, îmbrăcăminţii, hârtiei, tipăriturii-editării ş.a..

Mulţi localnici sunt angajaţi în comerţ şi turism, activităţii favorizate de frumuseţile artistice ale oraşului, de poziţia încântătoare, de dotările sale, de peisajul natural şi de reţeaua de comunicaţii foarte eficientă, bună.

Oraşul este punct feroviar pe liniile / traseele Gottardo, care leagă Milanul de Elveţia şi de celelalte ţări din centrul şi nordul Europei; Como este legat cu Milano şi de „autostrada lacurilor” şi de „Ferovia Nord”.

[modifică] Istoria

[modifică] În antichitate

Cercetările arheologice au scos la lumină rămăşiţile unei localităţi celtice la 4 km sud de actualul oraş Como, lângă Grandate: la acest aşezământ uman se raportează istoria oraşului.

În timpul năvălirilor Rezilor oraşul a suferit pagube mari, romanii însă – în 196 î.e.c. – l-au reconstruit aproape de lac, repopulându-l cu o colonie şi numindu-l Novo Comun. Cneo Pompeio Strabon a ridicat oraşil la rangul de municipiu; Scipio şi Cezar au favorizat afluenţa de populaţii.

[modifică] În Evul Mediu

În 452 e.c., Como a fost devastat de hunii lui Atila, dar repede a fost restaurat de generalul bizantin, Narset, pe timpul războiului gotic / goţilor (535-553).

Mai apoi, francii au ridicat oraşul la rangul de contee (teritoriul, reşedinţa unui conte) şi în felul acesta a crescut în importanţă mai ales prin grija episcopilor din dieceza lui, dieceză instituită chiar din sec. al IV-lea.

În sec. al XI-lea, oraşul a căpătat independenţa, la fel ca şi celălalte cetăţi (oraşe) lombarde şi s-a constituit în Comună liberă, intrând în conflicte armate cu milanezii, care dup 10 ani de războaie l-au distrus (în 1127).

În 1159 a fost reedificat de către împăratul Frederic Barbarossa, aliatul oraşului împotriva milanezilor, care l-a întărit cu ziduri puternice şi a construit fortăreaţa Bradello; mai apoi a fost agitat de partidele Vitanilor, guelfii şi de partidul Rusca, ghibelinii. Rusca ghibelinilor a schimbat Como pe Lugano cu Filip Maria Visconti. Odată mort Filip M. Visconti, oraşul a trecut în stăpânirea conţilor Sforza, iar din 1521 a îndurat dominaţia spaniolă. Din 1724 pe cea austriacă şi, plecând din această perioadă, istoria oraşului Como devine comună cu aceea a oraşului Milano şi – mai general – cu a întregii regiuni Lombarde.

[modifică] În perioada modernă şi contemporană

În 1848 Como a prticipat la mişcările de insurecţie, cucerindu-şi propria independenţă şi capturând garnizoana austriacă (a făcut-o prizonieră).

A urmat soarta Lombardiei până în 1859 când a fost anexat Regatului Italiei.

În sec. al XIX-lea, în acest oraş s-a dezvoltat foarte mult industria (îndeosebi aceea a mătăsii).

În sec- al XX-lea a fost încurajată activitatea turistică.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Como cu treitoriile din preajmă a fost locul de trecere clandaetin al fugarilor evrei (şi a tuturor celor persecutaţi) către Elveţia.

Oraşul nu a suferit mari pagube din cauza bombardamentelor, cu toate acestea a fost teritoriul ultimelor mişcări ale lui Mussolini în fuga lui disperată de la Milano către frontiera elveţiană.

[modifică] Personalităţi

Como a dat istoriei pe:

Pliniu cel Bătrân,
Pliniu cel Tânăr,
Paolo Giovio, istoric,
Inocenţiu al IX-lea, papă,
Clement al XIII-lea, papă,
Alessandro Volta – fizician şi om de ştiinţă.
Gianluca Zambrotta, fotbalist.
Antonio Sant'Elia
Giuseppe Terragni
Carla Porta Musa
Gianfranco Miglio
Enrico Mantero
Piero Catelli
Arturo Merzario

[modifică] Oraşul şi monumentele

De la romanul Novum Comum a rămas foarte puţin: câteva resturi de ziduri şi urmele centrului originar şi a hotarului localităţii, adică opera romanilor pentru împărţirea şi măsurarea terenului cu scopul de a atribui cetăţenilor teritoriile confiscate ale populaţiei învinse.

Nenumărate sunt însă monumentele romane, între care biserica sf. Carpoforo (secc. Al XI-XII-lea), sf. Giacomo, sf. Fedele (cu interiorul refăcut în sec. al XVII-lea) şi sf. Abbondio (durată în 1063 şi consacrată în 1095), biserică care păstrează în interior preţioase fresce din sec. al XIV-lea.

Como - Domul din localitate

În piaţa Domului se înalţă grandios palatul romanico-gotic al oraşului (sau cum mai este cunoscut „Palatul Broletto”; construit în 1215, cu faţada renovată în 1435),

Turnul Comunei (1215) şi catedrala (fondată în 1396 şi terminată în 1770), încoronată de o impunătoare cupolă, opera arhitectului F. Iuvara, ornamentată în interior cu preţioase picturi (printre care opere ale lui B. Luini, G. Ferrari şi Morazzone); păstrează în plus şi o preţioasă colecţie de ţesături tip goblen: arazzi).

Alte monumente însemnate sunt:

Turnul Porţii Victoriei (1192), cu cinci ordine de arcuri suprapuse;
Biserica sf. Cecilia, ornamentată cu bogare Stucchi din sec. al XVI-lea;
Templul voltian (1927), în stil neoclasic;
Palatul lui Giovio, care găzduieşte bogatul muzeu al oraşului: Muzeul Civic;
Teatrul Social (sec. al XIX-lea), precedat de un pronaos corintean;
Villa Margherita, pe vârful Geno.

În apropierea localităţii sunt ruinele aşa-zisei Ca’merlada, anticul castel Baradello, şi neoclasica vilă „Villa dell’Olmo” (finele sec. al XVIII-lea), de câţiva ani buni sediul prestigioaselor manifestări artistice şi culturale. Vezi şi: Listă de oraşe din Italia