Damiş, Bihor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Damiş este un sat din componenţa comunei Bratca, judeţul Bihor, România.
Cuprins |
[modifică] Aşezare geografică
Suprafaţa totală a satului este de 2384 ha. Coordonatele sale geografice sunt 46°52´00˝ latitudine N şi 22°34´00˝ longitudine E.
Vecini:
Satul Damiş are un relief predominant muntos, fiind situat în perimetrul Munţilor Pădurea Craiului. De altfel, reprezintă una dintre puţinele aşezări permanente situate în întregime în aria montană. Altitudinea maximă este de 948 m, înregistrată în culmea Măgura Dosului. Substratul este predominant calcaros, de unde şi multitudinea formelor carstice aflate în arealul său, dar prezintă şi unele formaţiuni cristaline, îndeosebi în partea sa sudică (Măgura Dosului). Satul are forma unei depresiuni joase (Depresiunea Damiş), de captare carstică, care ocupă partea centrală a localităţii. Depresiunea este înconjurată de dealurile calcaroase Glimeia Mare, Glimeia Mică şi Oaşului (la N şi NV), cu altitudini medii de 700 m, precum şi de Măgura Dosului (S). În nord-vestul acesteia se află o altă depresiune de captare carstică (Depresiunea Ponoraş), iar în sud-vest Depresiunea Acre. De remarcat este şi multitudinea de microforme de relief, reprezentate de doline (de forme şi dimensiuni variate, adeseori alcătuind adevărate câmpuri de doline), avene (numite de localnici „poşiştaie”) sau lapiezuri („locuri rele”).
[modifică] Hidrografia
Cursurile de apă sunt, în general, mici, de forma pâraielor, multe dintre ele secând în cursul verii. Cele din cuprinsul Depresiunii Damiş, după ce se unesc în nordul acesteia, dispar în subteran prin Ponorul de la Toaia sau prin Ponorul Munău. O altă serie de pâraie dispar în subteran prin Ponorul de la Întorsuri, Ponorul de la Peşteruţă, Ponorul de la Acre sau Ponorul Ponoraş. Marcările cu fluoresceină au demonstrat că apele captate prin ponoarele menţionate apar din nou la suprafaţă, după trasee subterane de câţiva km, prin izbucurile Dămişenilor (Toaia, Munău, Peşteruţă), Brătcanilor (Ponoraş), Peştera cu Apă din Valea Leşului (Acre), Toplicioarei (Întorsuri). De semnalat este şi prezenţa unor lacuri temporare, formate mai ales primăvara, odată cu topirea zăpezii, sau la ploi mari: Bălţile Munăului, Balta Bivolilor, Lacul Toaia, Lacul de la Hârtopul Mare, Lacul de la Întorsuri etc.
[modifică] Clima
Clima este temperat continentală moderată. Verile sunt răcoroase şi umede, iar iernile relativ blânde. Temperaturile medii anuale oscilează în jurul valorii de 4,5°C. Precipitaţiile anuale depăşesc 1000 mm. Dintre fenomenele atmosferice deosebite pot fi menţionate brumele, grindina şi ceaţa, precum şi îngheţurile timpurii sau cele târzii, care pot afecta negativ culturile agricole.
[modifică] Solurile şi vegetaţia
Solurile sunt specifice domeniului forestier (montane brune de pădure şi brune de pădure), dar pe anumite suprafeţe se întâlnesc şi de tipul rendzinelor, de slabă productivitate, care necesită lucrări agrozootehnice pentru îmbunătăţirea calităţii. Vegetaţia naturală este reprezentată de întinse păduri de foioase (fag, gorun, carpen, mesteacăn etc.), conifere (molid, brad, pin), arbuşti (alun, păducel, corn, porumbar), zmeurişuri, murării, alături de numeroase specii de ierboase, care alcătuiesc bogatele fâneţe şi păşuni existente pe întreg arealul satului. De menţionat este prezenţa unor plante rare, ocrotite de lege, precum bulbucii de munte (trollius europaeus) etc.
[modifică] Istoric
Satul Damiş a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1264, sub denumirea Damusuemezew. La 1587-1589 este menţionat ca Damos, la 1622 Damos Lok, la 1828 şi 1851 ca Dámos, iar la 1913 ca Erdödámos. Alături de numeroase alte sate din zonă, la 1610 făcea parte din domeniul Şinteului. Între 1620 şi 1637, domeniul s-a aflat sub stăpânirea lui Gavrilaş Movilă, apoi a domnitorilor Constantin Şerban şi Gheorghe Ştefan (până la 1660, când cetatea, împreună cu toată zona Bihorului, a fost transformată în paşalâc turcesc). În conscrierea din anul 1719, figurează ca localitate nou populată, care aparţine contelui George Banffy.
[modifică] Satul în al doilea război mondial
În august 1940, în urma odiosului Diktat de la Viena, trupul satului este amputat în două, graniţa arbitrar trasată răpind aproape jumătate din suprafaţa sa. Stapânitorii vremelnici au comis o serie de atrocităţi atât împotriva locuitorilor satului (care au culminat cu uciderea a 11 localnici: Novac Ioan - 80 ani, Ungur Ecaterina - 57 ani, Balaj Ioan - 75 ani, Ungur Teodor - 25 ani, Ciucur Gafia - 75 ani, Bila Floare - 67 ani, Bila Nicolae - 60 ani, Balaj Maria - 3 ani, împuşcată în braţele tatălui ei, Balaj Ana - 7 ani, Bila Barbura, Capriş Petru - 75 ani şi soldatul Tănase din Lunca Vişagului), cât şi a instituţiilor acestuia (profanarea bisericii). Însă luptele eroice purtate de glorioşii soldaţi români, detaşamentele de vânători şi grăniceri din cadrul Diviziei 3 Munte, condusă de generalul Leonard Mociulschi, cărora li s-au alăturat o serie de localnici, au readus satul, în întregime, în graniţele fireşti ale patriei-mamă (septembrie 1944).
[modifică] Istoria postbelică
După eliberare şi până în anul 1968, Damiş a fost centrul comunei cu acelaşi nume (aparţinând Raionului Aleşd, Regiunea Oradea), iar după reorganizarea administrativ-teritorială din 1968, devine sat component al comunei Bratca.
[modifică] Populaţia
Populaţia satului Damiş a cunoscut o evoluţie oscilatorie în decursul timpului, ajungând de la 454 locuitori (la recensământul maghiar din anul 1869) la 680 în 2002.
Alte valori înregistrate:
- 658 (1880),
- 982 (1900),
- 1207 (1910),
- 1208 (1930),
- 1281 (1948),
- 1338 (1966),
- 1156 (1977),
- 680 (1992).
La ultimul recensământ (2002), populaţia română a fost majoritară (678 locuitori, 2 declarându-se de naţionalitate maghiară).
În ceea ce priveşte religia, 566 de locuitori s-au declarat ortodocşi, iar restul (114) adepţi ai cultului penticostal.
[modifică] Domeniile de activitate
Ocupaţia principală a locuitorilor este agricultura, cu accent pe creşterea animalelor (bovine, ovine, porcine, păsări) şi cultivarea, pe areale restrânse, a unor cereale (ovăz, orz, secară, grâu), cartofi, legume etc. Pomicultura, în special cultura prunului, este influenţată în mare măsura de condiţiile climatice extreme (apariţia primului sau ultimului îngheţ, grindini etc.). Până la sfârşitul anilor ’90, o mare parte din forţa de muncă masculină era angajată în sectorul minier (mina de argilă refractară de la Bălnaca-Groşi) sau în exploatările forestiere, activităţi care au încetat (mineritul) ori s-au diminuat în amploare (forestier).
[modifică] Dotări sociale
Satul Damiş dispune de trei şcoli (una generală, cu clasele I-VIII, şi două şcoli primare, cu clasele I-IV, în cătunele Poiana şi Coaste), o grădiniţă de copii, un cămin cultural, un dispensar medical şi mai multe unităţi mixte, magazine tip ABC. De asemenea, există o biserică ortodoxă şi una penticostală, ultima aflată într-un nou lăcaş, construit între anii 1988 şi 1990.
[modifică] Accesul în localitate
Accesul în localitate se poate face prin intermediul căilor ferate (magistrala Bucureşti-Oradea, cu coborâre în staţia Bratca) sau feroviare (drumul european E 60, până la Borod, de unde se ramifică drumul judeţean 764 D spre Bratca-Damiş şi apoi se continuă către Roşia-Dobreşti-Beiuş). Distanţa Bratca-Damiş este de 12 km, drumul fiind nemodernizat. De altfel, aceeaşi stare de fapt este prezentă până în localitatea Roşia, motiv pentru care nou-înfiinţata "Asociaţie a Munţilor Pădurea Craiului" (organizată la nivelul primăriilor comunelor Bratca, Borod, Şuncuiuş, Roşia, Bulz, Căbeşti şi Remetea) şi-a propus, ca primă măsură, obţinerea de fonduri financiare în vederea asfaltării respectivului tronson.
[modifică] Obiective turistice
Satul Damiş dispune de un variat şi bogat potenţial turistic, care include numeroase obiective, atât naturale, cât şi antropice. Din rândul obiectivelor turistice antropice amintim:
- monumentul eroilor neamului, ridicat în anul 1996, în amintirea celor 12 localnici ucişi în al doilea război mondial;
- biserica ortodoxă, monument istoric din piatră, ridicat la 1878, pe locul unei foste biserici din lemn;
- mormântul eroului necunoscut.
Ocupaţiile tradiţionale reprezintă deasemenea un element de atracţie pentru turişti, alături de:
- obiceiuri (de nuntă şi botez, de Paşte, de Crăciun şi Anul Nou);
- vechile construcţii din lemn (de menţionat că, până nu demult, pe valea Brătcuţei au funcţionat şi două vechi mori de apă, demolate în prezent)
- etc.
Obiectivele turistice naturale sunt mult mai numeroase, pe lângă frumuseţea deosebită a locurilor, a punctelor de belvedere, a pădurilor de foioase şi conifere, a poienilor înflorite, a pâraielor zglobii, putând întâni o serie de peşteri (Acre, Chivadarului, Întorsuri, Ponoraş, Toaia, Peştera din Dealul Berii etc.), avene (Poşiştăul din Glimeia Mică, Groapa Sturzului, Poşiştăul lui Toderea Haiului, Poşiştăul Ministerului, Poşiştăul lui Paşcalău, Poşiştăul din Piciorul Gol etc.), ponoare (Toaia, Munău, Întorsuri, Peşteruţă, Acre, Ponoraş), izbucuri (Dămişenilor, pe valea Brătcuţei) ş.a.
De asemenea, având în vedere distanţa relativă redusă, din Damiş se poate ajunge uşor în oraşele Oradea, Aleşd, Beiuş (la tradiţionalul târg de joia), la peşterile Meziad, Urşilor de la Chişcău, Vântului, Ungurului, Moanei, Lisiana sau cea de la Vadu Crişului, toate situate în fermecătorul defileu al Crişului Repede, în staţiunile Băile Felix, Băile 1 Mai sau Stâna de Vale ori la complexul hotelier de la Lacu Leşu (Remeţi).
În Damiş nu sunt amenajate pensiuni agroturistice, cazarea putându-se face la localnici. Pe Valea Brătcuţei şi Valea Runcşorului au început să apară însă, în ultimii ani, o serie de construcţii cu destinaţie turistică. De subliniat că satul dispune de numeroase locuri pretabile a fi utilizate în acest scop, cât şi pentru diferite activităţi sportive (ciclism montan, sporturi de iarnă, parapantă, speoturism etc.) sau de petrecere a timpului liber. La aceste facilităţi se adaugă accesul la telefonie fixă şi mobilă, cablu tv, faptul că satul nu este afectat de nici o sursă de poluare şi, în perspectivă, asfaltarea drumului de legătură cu cele două comune învecinate (Bratca şi Roşia).
Având în vedere potenţialul turistic de care dispune, satul Damiş poate fi inclus în câteva trasee turistice (vezi Depresiunea Damiş).
[modifică] Bibliografie
- Borcea, L., Bihorul medieval, Ed. Arca, Oradea, 2005.
- Bordea, S., Munţii Pădurea Craiului (Ghid turistic), Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1978.
- Novac I., Munţii Pădurea Craiului, studiu de geografie rurală, Ed. TIPO MC, Oradea, 2006.
- Rusu T., Carstul din Munţii Pădurea Craiului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988.
- Recensămintele populaţiei (1868, 1880, 1890, 1900, 1910, 1930, 1948, 1966, 1977, 1992, 2002)
