Demostene
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Demostene sau Demosthenes (384-322 î. Hr.). Om politic şi orator atenian. A fost considerat cel mai mare orator al antichităţii fiind imitat până în epoca modernă. Demostene s-a nascut la Atena în anul 384 î. Hr. într-o familie înstărită; tatăl său, numit tot Demostene, era proprietar al unui atelier de armurărie. La moartea acestuia, copilul Demostene şi sora sa au moştenit o avere considerabilă care le-au asigurat un trai liniştitor. La vârsta de 30 de ani se implică din ce în ce mai activ în problemele statului şi în mod deosebit, se împotriveşte, prin conducerea partidei antimacedoneene, politicii promovate de regele Filip al II-lea al Macedoniei. Aceste critici apar într-o serie de discursuri pe care Demostene le-a rostit în cadrul Adunării Poporului (gr.He Boule) şi se numeau filipice. A luptat ca hoplit în cadrul bătăliei de la Cheroneea (336 î. Hr.) în care s-au înfruntat armata lui Filip compusă din 30 de mii de pedestraşi şi 2 mii de călăreţi, şi armatele unite ale aliaţilor (ale atenienilor şi ale tebanilor). În urma acestei bătălii statele greceşti îşi pierd libertatea şi independenţa, puterea fiind concentrată în mâinile unor mici partide de aristocraţi, adepţi ai Macedoniei. La doi ani după înfrângerea suferită de atenieni, Filip al II-lea moare. Demostene este chemat din nou la putere iar în cetăţile greceşti s-a dezlănţuit mişcarea antimacedoneeană şi s-a înfiripat speranţa libertăţii. În acest scop atenienii au intrat în contact inclusiv cu perşii, în ideea unei alianţe îndreptată împotriva lui Alexandru cel Mare. Însă Alexandru iniţiază o campanie împotriva perşilor, pe care îi învinge prin luptele de lângă Granicos şi Issos (334-333 î. Hr.), după care distruge complet armata persană lângă Gaugamela, cucereşte oraşul Babilon şi intră în posesia tuturor avuţiior persane. În acest timp, la Atena revine la putere partida filomacedoneană care a căutat să se răzbune împotriva marelui orator. Acest conflict a fost declanşat de unul dintre partizanii partidului popular care propusese ca Demostene să fie încununat cu o coroană de aur pentru întaltele merite civile, iniţiativă care fusese încuviinţată şi de Adunarea Poporului. Partizanii Macedoniei au protestat iar Eschine a prezentat curţii cu juraţi o reclamaţie împotriva hotărârii Aduării prin care arăta că această decizie nu este justă şi că Demostene nu merită câtuşi de puţin o distincţie atât de înaltă. Procesul a fost câştigat de Demostene prin celebra sa pledoarie Asupra coroanei în care a făcut o trecere în revistă asupra întregii sale activităţi pentru binele patriei şi a zugrăvit în culori vii acţiunile trădătoare ale lui Eschine. Eschine a fost amendat şi obligat să meargă pe calea exilului. Surse: Plutarh, Oameni iluştri ai greciei antice, ediţie îngrijită de Liliana Lupaşcu
