Dorohoi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dorohoi


stemă	amplasare

Judeţ

Atestare documentară

Populaţie ([[{{{recensământ}}}|{{{recensământ}}}]])

31.073 (2002)

Suprafaţă

km²

Densitatea populaţiei

loc./km²

Altitudine

170 m n.m.

Localităţi
suburbane

{{{componenţă}}}

Primar

Sergiu Lungu (PSD)

Sit web

ro www.dorohoi.com

Poziţia oraşului în cadrul judeţului

[[Imagine:{{{harta oraşului}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Dorohoi]]

Harta administrativă a oraşului

Dorohoi este un municipiu din judeţul Botoşani, Moldova, România. Are o populaţie de 31.073 locuitori.

[modifică] Aşezare geografică

Municipiul Dorohoi, reşedinţa fostului judeţ cu acelaşi nume, se află aşezat în partea de nord-vest a câmpiei Moldovei de Sus, pe malul drept al râului Jijia. Din punct de vedere geografic, oraşul este aşezat in partea de nord est a Romaniei, în zona de contact dintre regiunea de dealuri înalte Bourul-Ibănesti de pe stânga văii Siretului şi Câmpia Moldovei pe cursul superior al râului Jijia. Dealurile de la nord, nord-vest si vest de oraş sunt Măgura Ibăneşti (385m), Pietriş-Dersca (472m),Hapăi (472m).Spre vest, la 15 km, este valea Siretului iar spre nord-est, la 35-40 km este valea Prutului. Ca poziţie pe glob se află la intersecţia paralelei 47°58' N cu meridianul 26°23' E.Aşezarea pe acestă latitudine face ca oraşul să primească o cantitate de căldură mai mică decât localităţile din sud, zilele să fie mai lungi cu o jumătate de oră la solstiţiu de vară, primăverile să întârziei cu două săptămâni, toamna vine mai devreme şi iernile sunt mai lungi. Relieful este fragmentat de Jijia şi afluienţi săi: pârâul Buhai şi Morii unit cu pâraiele Criva şi Ghiţăloaia.Înălţimea cea mai coborâtă a reliefului este în albia majoră a Jijiei,140-150m iar cea mai ridicată pe dealul Tirinca, 193m. Clima regiunii este temperat continentală.Temperatura cea mai ridicată a fost înregistrată la 6 aug.1905, 38° C iar cea mai scăzută , -32,5° C pe 5 febr.1940. Solurile caracteristice sunt cele de silvostepă şi stepă. Cernoziomul este tipul predominant de sol.

[modifică] Istoric

Prima menţiune documentară datează din 6 oct. 1407. Când boierii moldoveni reînnoiesc în oraşul Liov omagiul prestat de Alexandru cel Bun în 1404 regelui Poloniei, fiind semnat de 27 de boieri printre care se afla şi Mihail Dorohoianul. La 8 octombrie 1408, Dorohoiul este menţionat ca punct vamal pentru negustorii care exportau cai la Cameniţa. Numele lui Mihail Dorohoianul apare în documentele tîrgului timp de 27 de ani,între 1407şi 1434. Gh. Ghibănescu îl consideră întemeietorul activităţii administrative la Dorohoi. În 1495, Ştefan cel Mare zideşte aici biserica Sf. Nicolae. În secolul al XV-lea oraşul devine centrul administrativ al Moldovei de nord. În 1509 este prădat de poloni iar în 1510 şi 1513 de tătari. Refăcut în 1568 devine reşedinţa vornicului ţării de sus până în 1778. Din prima parte a secolului al XV-lea se păstrează şi pecetea oraşului, descoperită de Nicolae Iorga într-un act din 1635, în a doua jumătate a secolului a fost prădat de tătari şi pierde mult in importanţă. Pentru că nu mai aduce venituri însemnate, domnitorii îl donează boierilor. În 1804 administarea veniturilor Dorohoiului se face de către Epitropia Casei Spitalelor Sf. Spiridon din Iaşi. La 1857 Mihail Kogălniceanu, ca reprezentant al ţinutului Dorohoiului şi al marilor proprietari, a prezentat în şedinţa divanului ad-hoc al Moldovei dorinţtele românilor. În războiul pentru independenţă dorohoienii şi-au adus contribuţia lor, monumentul lui Valter Mărăcineanu stă ca mărturie. În 1896 s-a construit calea ferată Dorohoi-Iaşi. Monumentul comemorativ din faţa primăriei, Ostaş în luptă, a fost ridicat în cinstea celor căzuţi în primul război mondial. În 1959 oraşul este alimentat cu energie electrică furnizată de uzina proprie iar în 1962 apa a fost adusă cu sacalele. Dintre monumentele istorice se remarcă: biserica Sf.Nicolae din 1495, biserica Vechea Adormire construită din bârne de stejar pe temelie de piatră în zilele lui Constantin Moruzi Voevod.

Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Dorohoi.

În ziua 1 Iulie 1940 unităţi din armata română au iniţiat un crud pogrom împotriva populaţiei evreişti din Dorohoi. Un raport oficial recunoaşte 53 ucideri de evrei (11 femei, 5 copii şi restul bărbaţi). După datele comunităţii evreieşti numărul evreilor omorîţi a fost între 165-200. Mulţi alţi evrei au fost bătuţi, tortuiţi şi jefuiţi. Nimeni n-a fost pedepsit.

[modifică] Biserici

Bisericuţa din lemn

Bisericuţa de lemn "Nasterea Maicii Domnului"

Între obiectivele turistice ale acestui oraş, aşezată aproape de centru, se află bisericuţa de lemn, cu hramul „Adormirea Veche" şi "Naşterea Maicii Domnului” Bisericuţa de lemn are pisania românească cu litere chirilice, săpată în lemn deasupra uşii de la intrare:.”Această Sfântă Biserică s-a înălţat întru cinstea şi lauda Adormirii Precistei de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioară Maria ,în zilele lui Constantin Moruzi V.v. leat 7287/1779 luna aprilie 12”. Bisericuţa este construită din bârne de stejar pe temelie de piatră, ridicată până la înălţimea de 1 metru, are legătura bârnelor „încheiate”pînă la bolţile de sus din pronaos, naos şi altar formând un tot unitar,arătând construcţia veche, solidă a veacurilor trecute,motiv pentru care a fost trecută în rândul monumentelor vechi naţionale. Ctitorii bisericuţei de lemn din Dorohoi sunt pioşii „poporăni” care în frunte cu preoţii lor si-au construit-o din lemn deoarece starea lor economică era foarte modestă ;stăpânirea turcească prin „uneltele” lor fanarioţii îi „înglobeau” şi pe fumul care ieşea pe coş. La construirea bisericuţei i s-a dat formă de corabie,cu pante repezi la acoperiş şi având la exterior sculptat în bârnă de stejar un odgon de corabie ,care simboliza speranţa creştină. Bisericuţa nu a fost pictată la exterior nici la interior, a fost vopsit interiorul în anii 1895,1904 şi 1919, când a fost „înoită” după „chipul” ei vechi de preotul econom stavrofor Dumitru Furtună. Catapeteasma datează din 1794, după cum se află scris sub icoanele împărăteşti „Această Sfântă Catapeteasmă s-a făcut prin osârdia lui Tănase Şoltuz ……..în 20.01.1794 ,zugrav a fost Ananiie de la Suceava”. Stilul picturii catapetesmei este cel bizantin, în ulei având caracteristicile sfinţilor ortodocşi cu feţele subţiate de post şi trăire duhovnicească, a fost spălată şi lăcuită in anul 1895, când s-a aflat şi inscripţia de mai sus. Între obiectele de cult în afara de Sfântul Potir de argint aurit, care prezintă valoare artistică, altceva bisericuţa nu are, valoroase sunt cărţile: Triodul din 1747,Evanghelia din 1812, Tâlcul Evangheliilor din 1805, Cele 9 cântări din 1815, etc. Cucernicii preoţi şi credincioşii ai bisericuţei au râvnit neâncetat spre a împlini voia lui Dumnezeu şi a-şi apăra glia strămoşească ,acest lucru îl dovedeşte semiluna aşezată la baza crucilor aşezate la baza crucilor de pe acoperişul bisericii, aşa cum se obişnuia în în timpul stăpânirii turceşti care silea pe creştini să treacă la islam. Pavăza de apărare pentru a nu fi deznaţionalizaţi a fost credinţa creştin ortodoxă şi datina străbună, păstrată nealterată în sfintele locaşuri şi în sufletele strămoşilor noştri. La umbra bisericuţei şi cu sprijinul cucernicilor preoţi a luat fiinţă Liceul de băieţi nr.1,aflat lângă ea. Bisericuta se păstrează în starea de la început; a fost acoperită cu tablă peste şindrila de la început, în anul 1895, când s-au aşezat şi actualele ferestre, ulterior a fost acoperită cu dranită. În anul 1970 bisericuta a fost închisă până în anul 1995, când a fost numit preotul Ifrim Catalin, profesor la Seminarul Teologic „Sfantul Ioan Iacob „ Dorohoi si slujitor la aceasta biserică .