Drept

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dreptul

Cuprins

1 Dreptul în general
2 Drept public
3 Drept privat
4 Alte ramuri ale Dreptului

[modifică] Dreptul în general

[modifică] Definiţia dreptului

În societatea omenească acţiunile omului sunt determinate de trebuinţele sale. Aceste acţiuni, proprii şi comune tuturor indivizilor ce compun societatea, trebuie însă limitate pentru că, în mod inerent, interesele personale pot veni în conflict unele cu altele, ceea ce ar dăuna însăşi existenţei societăţii. Diversitatea şi complexitatea relaţiilor sociale impun necesitatea organizării şi reglementării raporturilor dintre oameni sau grupuri de oameni, pentru a face posibilă convieţuirea în cadrul societăţii.
Dreptul unui om poate fi îngrădit de abuzul exercitat de o altă persoană sau grupă de persoane.

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relaţiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toţi membrii societăţii organizate.

Prin extensie, prin Drept se înţelege şi ştiinţa - obiect de învăţământ superior - care studiază aceste reguli sub toate aspectele.

[modifică] Norma de drept

Norma de drept este o regulă de conduită generală, impersonală şi obligatorie, instituită sau sancţionată de autoritatea publică, aplicată din conştiinţa juridică a oamenilor şi, în caz de abatere, prin constrângerea asigurată de autoritatea publică.

Norma de drept sau norma juridică se caracterizează deci prin:

Generalitate, manifestată prin aceea că regula de conduită prescrisă este tipică, ea urmând să se aplice ori de câte ori se ivesc condiţiile prevăzute în ipoteza ei.

Impersonalitate, în sensul că se adresează unui număr nedeterminat de persoane.

Obligativitate, ceea ce înseamnă că norma juridică reprezintă o dispoziţie care trebuie aplicată, la nevoie, prin intervenţia forţei de constrângere a autorităţii publice.

Validitate, acesta insemnând pe de o parte existenţa ca atare a normei, iar pe de altă parte, legalitatea actului de emitere a acestei norme. Cu alte cuvinte, norma trebuie să fie în vigoare şi să existe un act legal al emiterii ei.

Coercibilitate. Dacă în principiu norma este reprezentată de bună voie, prin esenţa sa însă ea este coercibilă, în cazul în care nu se aplică, aplicarea ei putându-se realiza cu forţa.

După caracterul conduitei prescrise, normele juridice se împart în:

Norme imperative sau categorice sunt normele de la dispoziţia cărora nu se admite nici o derogare, sub sancţiune.

Norme pemisive sau dispozitive sunt normele care lasă subiectelor de drept latitudinea de a-şi alege comportarea în ipoteza dată.

Elementele normei juridice sunt:

Ipoteza
Dispoziţia
Sancţiunea

[modifică] Izvoarele de drept

Principalul izvor formal de drept este actul normativ, adică actul autorităţii publice competente cuprinzând norme juridice, reprezentat prin noţiunea de lege, ce constituie ansamblul de reguli a căror aplicare este garantată de stat.

Legile sunt de trei categorii:

Constituţionale, care reglementează cele mai importante relaţii sociale, constituind baza juridică a celorlalte legi. Ele se referă la forma de guvernământ, definesc structurile şi atribuţiile puterilor în stat, formulează şi proclamă drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.

Organice, legi care reglementează organizarea şi atribuţiile unor organe ale statului, sistemul electoral, regimul proprietăţii, raporturile de muncă în general, organizarea administrativă a teritoriului.

Ordinare, legi adoptate în baza Constituţiei, reglementând cele mai variate relaţii sociale.

[modifică] Drept public

Caracteristic dreptului public este raportul de subordonare dintre subiectele raportului juridic.

Drept penal - reglementează relaţiile dintre individ şi societate individ ca membru al societăţii organizate (în stat) şi societatea în întregul ei (statul). Dreptul penal prin Codul Penal şi alte legi stabileşte care din acţiunile sau inacţiunile oamenilor au caracter penal şi astfel necesită o tragere la răspundere a personei sau persoanelor care se fac vinovate.

Drept procesual penal - reglementează modul de desfăşurare a proceselor cu caracter penal în instanţă

Drept constituţional - reglementează organizarea etatică a statului

Drept administrativ- totalitate de norme juridice şi principii de drept, care se referă la organizarea şi funcţionarea administraţiei publice.

Drept financiar- reglementează politica financiar fiscală statului

Drept bancar- reglementează activitatea băncilor şi a altor instituţii de credit

Drept internaţional public - reglementează raporturile juridice la nivel de stat

[modifică] Drept privat

Raporturile de drept privat sunt caracterizate de o egalitate a subiectelor raportului juridic.

Drept civil- reglementează raporturile patrimoniale si nepatrimoniale în care părţile figurează ca subiecte egale în drepturi, unele raporturi personale legate de individualitatea persoanei, precum şi condiţia juridică a persoanelor fizice şi a altor subiecte colective, în calitatea lor de participante la raporturile juridice civile.

Drept procesual civil - reglementează modul de desfăşurare a proceselor în instanţă, altele decât cele cu caracter penal.

Drept comercial- este definit ca fiind o ramură a dreptului privat, cuprinzând ansamblul reglementărilor privind relaţiile sociale cu caracter de comercialitate. Obiectul dreptului comercial este raportul juridic comercial, adică o relaţie socială formată pe baza unei norme juridice comerciale şi în care participanţii devin titulari de drepturi şi obligaţii comerciale şi a căror poziţie juridică este egală.

Dreptul muncii- cuprinde normele juridice aplicabile relaţiilor individuale şi colective care se nasc între patroni (persoane fizice sau persoane juridice) şi salariaţii care prestează muncă sub autoritatea lor. Izvorul acestor relaţii îl constituie contractul individual de muncă.

Dreptul familiei - cuprinde norme de reglementare a relaţiilor sociale ce au la bază familia

Dreptul proprietăţii intelectuale - reglementează dreptul de autor şi alte drepturi conexe, dreptul de proprietate industrială, precum şi alte relaţii sociale ce ţin de domeniul proprietăţii intelectuale