Dumitru Stăniloae
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol din seria Creştinism se referă la Ortodoxie.
 |
|
Mărturisirea de credinţă (crezul) Simboluri
Sfinţi
Biografii
Cultură şi artă
|
Dumitru Stăniloae (n. 16 noiembrie 1903, Vlădeni, Comitatul Braşov - d. 1993) a fost unul dintre cei mai importanţi teologi ai secolui al XX-lea, preot, membru al Academiei Române, profesor universitar, dogmatist, scriitor şi ziarist. A lucrat 45 de ani la traducerea lucrării "Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii" (în 12 volume).
Cuprins |
[modifică] Date biografice
S-a născut ca ultimul dintre cei 5 copii ai lui Irimie şi Revenca Stăniloae. Pe 4 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria (născută Mihu), iar în anul următor i s-au născut primii copii, doi gemeni - Dumitru (moare în septembrie 1931) şi Maria (moare în 1945). În 1933 se naşte Lidia, botezată de istoricul Ioan Lupaş. Unicul nepot, Dumitru Horia, fiul Lidiei, se naşte în 1959.
[modifică] Studii
A urmat studiile secundare la liceul "Andrei Şaguna" din Braşov între 1914 şi 1922, şi cele superioare la Facultatea de Litere din Bucureşti (doar primul an), continuând apoi cu Facultatea de Teologie din Cernăuţi (între anii 1923 - 1927). La Cernăuţi a obţinut doctoratul în 1928.
[modifică] Cariera teologică
Este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la Facultăţile de Teologie din Atena (1927 - 1928), Munchen şi Berlin (1928 - 1929) pentru a se specializa în Dogmatică şi Istorie bisericească şi face călătorii de studii şi documentare la Paris şi Belgrad. Reîntors în ţară, ocupă funcţia de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) şi titular din 1935 de Dogmatică la Academia teologică “Andreiana" din Sibiu. Funcţionează ca profesor până în 1946. Între 1929 - 1932 şi 1936] - 1937 predă Apologetică, între 1932 - 1936 Pastorală iar între 1929 şi 1934), limba greacă. A fost numit rector al Academiei teologice în 1936 şi ocupă această poziţie până în 1946
Este hirotonit diacon în 1931, preot în 1932 şi protopop stavrofor în 1940. Este ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului şi consilier arhiepiscopesc.
Începând cu ianuarie 1934 şi până în mai 1945 este redactor al publicaţiei “Telegraful Român".
În 1947 este transferat prin chemare la Facultatea de Teologie din Bucureşti, la catedra de Ascetică şi Mistică. În 1948, odată cu transformarea Facultăţii în Institut Teologic de grad universitar, Dumitru Staniloae a fost încadrat ca profesor titular de Teologie Dogmatică şi Simbolică. Din ianuarie 1963, odată cu eliberarea de la Aiud, ocupă funcţia de funcţionar la Sfântul Sinod, reluându-şi în octombrie postul la catedră.
În 1968 este invitat la Freiburg şi Heidelberg, de către profesorul Paul Miron, pentru a susţine conferinţe. În 1969 conferenţiază la Oxford. Merge la Vatican, ca membru al delegaţiei B.O.R., în 1971.
Este numit “Doctor Honoris Causa” al Institutului ortodox Saint Serge din Paris în 1981 şi este premiat la Londra cu distincţia onorifica “Crucea Sf. Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice şi creştineşti.
În 1990 devine membru corespondent al Academiei Române, iar din 1991 este membru titular, în acelaşi an fiind numit Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie din Atena. În 1992 primeşte titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti.
[modifică] Detenţia politică
Pe 5 septembrie 1958, odată cu noul val de arestări, este reţinut de Securitate alături de membrii mişcării Rugul Aprins, din care nu făcea parte, dar la ale cărei întâlniri participa. În 1959 este dus la penitenciarul Aiud, unde este ţinut luni întregi în regim de izolare. Este eliberat în 1963.
[modifică] Opera
Lucrări teologice
- Viaţa şi activitatea patriarhului Dosoftei al lerusalimului şi legăturile lui cu ţările româneşti, Cernăuţi, 1929 169 p. (teză de doctorat);
- Catolicismul de după război, Sibiu, 1933, 204 p.;
- Ortodoxie şi românism, Sibiu, 1939, 395 p.;
- Poziţia d-lui Lucian Blaga faţă de creştinism şi Ortodoxie, Sibiu, 1942, 150 p.
- Viaţa şi învăţătura Sf. Grigorie Palama, Sibiu, 1938, 250 + CLX p.;
- Iisus Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1943, 404p.;
- Teologia Dogmatică şi Simbolică. Manual pentru lnstitutele Teologice, 2 vol., Bucureşti, 1958, 1008p. (în colaborare cu profesorii Nicolae Chiţescu, Isidor Todoran şi loan Petreuţă);
- Teologia Dogmatică ortodoxă pentru Institutele Teologice, 3 vol., Bucureşti, 1978,504 + 380 + 463 p. (considerată “o sinteză amplă a Teologiei Dogmatice a Bisericii Ortodoxe, cu deschideri ecumenice, culme a gândirii dogmatice româneşti şi punct sigur de plecare pentru noi dezvoltări în gândirea dogmatică");
- Teologia Morală ortodoxă pentru Institutele Teologice, vol. Ill. Spiritualitatea ortodoxă, Bucureşti, 1981, 320p.;
- Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă, Craiova, 1986, 440p.;
- Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, 392 p.;
- Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1990, 705 p.;
- Reflexii despre spiritualitatea poporului român, Craiova, 1992, 162 p.
- Sfânta Treime sau la început a fost iubirea, Bucureşti, 1993, 96 p.;
- Comentariu la Evanghelia lui loan, Craiova, 1993;
- Iisus Hristos lumina lumii, Bucureşti, 1993,
- Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Antologie, studiu introductiv şi note de Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 1993, 240p.
Lucrări istorice
- Din urmările Ediuctului de tolerant în ţinutul Haţegului, în vol.”Fraţilor Alexandru şi loan I. Lapedutu", Bucureşti, 1936, p. 837-842;
- O luptă pentru pentru Ortodoxie în Ţara Haţegului, în Anuarul XV al Academiei teologice <<Andreiane>>", Sibiu, 1939, p. 5 - 76;
- Din urmările Edictului de toleranţă în ţinutul Făgăraşului, în vol. “Omagiu lui loan Lupaş la împlinirea vârstei de 60 de ani", Bucureşti, 1943, p. 826-833;
- Lupta şi drama lui Inocenţiu Micu Clain, în BOR, an. LXXXVI, 1968, nr. 9 - 10, p. 1137-1185;
- Uniatismul din Transilvania, opera unei întreite silnicii, în BOR, an. LXXXVII, 1969, nr. 3-4, p. 355-390;
- Uniatismul din Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român, Bucureşti, 1973, 207 p.;
- Rolul Ortodoxiei în formarea şi pălstrarea fiinţei poporului român şi a unităţii naţionale, în “Ortodoxia", an. XXX, 1978, nr. 4, p. 584-603;
- Vechimea şi spiritualitatea termenilor creştini români în solidaritate cu cei ai limbii române în general, în BOR, an. XCVII, 1979, nr. 3-4, p. 563-590;
- De ce suntem ortodocşi? (românii), în MMB, an. I (LXVII), 1991, p.15-27.
- sute de articole şi studii teologice
