Epifanie de Salamina
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Epifanie este un scriitor creştin din secolul al IV-lea, episcop de Salamina, în Cipru.
Cuprins |
[modifică] Viaţa
Sfântul Epifanie s-a născut în jurul anului 315 (sau, după alţii, 308) într-o familie modestă de evrei din satul Besanduc, nu departe de Elefteropolis (Beit-Djibrin) în Palestina. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a fost adoptat de un învăţător al Legii iudaice, Trifon. Acesta i-a asigurat posibilitatea de a studia, aşa încât Sfântul Epifanie a învăţat nu doar Scripturile şi preceptele legii mozaice, ci şi cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca şi copta -, lucru rar în acea epocă.
[modifică] Convertirea
La moartea părintelui său adoptiv, Sfântul Epifanie a moştenit toată averea acestuia. Puţin timp după aceea, el a văzut într-o zi un monah creştin, Lucian, care vorbea cu un sărac. Cum nu avea bani, mohanul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mişcat de gestul călugărului, Sfântul Epifanie a îmbrăţişat creştinismul, primind Botezul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai apoi, el a renunţat şi la toată averea sa, făcându-se călugăr pe lângă sfântul Ilarion cel Mare.
[modifică] Mănăstirea lui Epifanie la Elefteropolis
Însetat de a cunoaşte mai bine viaţa monastică, Epifanie a făcut o lungă călătorie în deşertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiţi de acolo.
După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors în Palestina şi a întemeiat în apropierea satului său natal o mănăstire, al cărei stareţ a fost timp de treizeci de ani.
[modifică] Episcopatul
Mai apoi a plecat în insula Cipru, unde l-a reîntâlnit pe Sfântul Ilarion cel Mare, la sfatul căruia a acceptat să fie hirotonit episcop de Salamina (Constanţia), în anul 376. A fost episcop de Salamina până la moartea sa, în 403.
În anul 382, Sfântul Epifanie a făcut o altă călătorie, la Roma, împreună cu sfântul Ieronim şi cu Paulin, episcop de Antiohia, pentru a pleda în faţa papei cauza acestuia din urmă în chestiunea schismei ce exista în acel moment în Antiohia.
[modifică] Doctrina
Din punct de vedere doctrinal, Sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva origenismului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfinţirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe Origen ca părinte al arianismului şi a tuturor ereziilor. Acest cuvânt al Sfântului Epifanie a declanşat o mare dispută în sânul Bisericii creştine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul de Constantinopol, care a fost depus şi exilat în 403, şi a murit în exil în 407.
Sfântul Epifanie a murit în 403, la 12 mai, pe corabia cu care se întorcea de la Constantinopol, unde a avut o întâlnire furtunoasă cu Sfântul Ioan Gură de Aur.
[modifică] Cultul sfântului Epifanie
La sosirea corăbiei la Salamina popor mult, cu lumânari în mâini îşi aştepta păstorul, şi l-au însoţit cu lacrimi până la catedrala sa, unde o mare parte a populaţiei Ciprului a venit să-l venereze timp de 7 zile.
Cultul sfântului Epifanie s-a raspândit cu repeziciune, iar mormântul său a ramas până azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Ciprului, al carei patron este, împreună cu Sfântul Barnaba apostolul.
[modifică] Surse
- Macaire, hieromoine de Simonos-Petras, Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Eglise Orthodoxe, Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, vol. 4: Avril (16 au 30)-Mai- Juin, 1993
- Mineiul pe luna Mai, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române