Feng Shui
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Feng shui (風水 pinyin : fēng shuǐ, literalmente "vântul şi apa") este un ansamblu de principii de geomanţie, care afirmă că formele şi mediul ambiant pot influenţa principiul qi (氣气, pinyin : qì = suflu). Scopul este realizarea armoniei locurilor în care oamenii trăiesc, prin analiza fluxurilor de energie din mediul înconjurător (Qi). Bazându-se pe teoria celor 5 elemente ( Pământ, Metal, Apă, Lemn, Foc ) şi pe principiile Yin şi Yang expertul feng-shui încearcă să reechilibreze forţele care se manifestă local pentru a ameliora, sănătatea, prosperitatea şi comportamentul persoanelor.
Un qi positiv aduce noroc, un qi negativ aduce nenorocire. Cele patru centre de interes majore din feng shui sunt : bogăţia, fericirea, longevitatea şi copii sănătoşi.
Primele vestigii atestând utilizarea feng shui datează din secolul al III-lea d.Chr.
Simbolistica sugerează că aerul şi apa sunt cei doi curenţi de energie indispensabili vieţii pe Pământ.
