Johannes Brahms
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Johannes Brahms (n. 7 mai 1833, Hamburg - d. 3 aprilie 1897, Viena) a fost un compozitor romantic german, care a trăit cea mai mare parte a vieţii sale în Austria, la Viena.
Brahms a fost considerat de către mulţi "succesorul" lui Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow drept a zecea a lui Beethoven (supranume folosit şi astăzi).
Cuprins |
[modifică] Viaţa
Brahms s-a născut la Hamburg. Tatăl său, care i-a dat primele lecţii de muzică, era contrabasist. Brahms s-a remarcat la pian şi ajuta la suplimentarea venitului relativ scăzut al familiei, prin interpretări în restaurante şi teatre, precum şi prin oferirea de lecţii de pian. Deşi povestea larg-cunoscută este că Brahms a trebuit să cînte la pian prin baruri şi bordeluri, studii recente, precum cele ale lui Kurt Hoffman[1], sugerează că acest fapt este probabil incorect. Într-o perioadă, el a învăţat şi violoncelul, deşi progresul său a fost întrerupt odată cu sustragerea instrumentului chiar de către profesorul său.
Tânărul Brahms a interpretat câteva concerte publice, dar nu a devenit foarte cunoscut drept pianist (deşi mai târziu avea să interpreteze ambele prime-audiţii ale lucrărilor sale Concertul pentru pian No. 1 (Brahms) în 1859 şi Piano Concerto No. 2 în [1881]
A început să şi compună, însă eforturile sale n-au primit atenţia cuvenită până în 1853, când a mers într-un turneu de concerte alături de Eduard Reményi. În acest turneu, a făcut cunoştinţă cu Joseph Joachim, Franz Liszt şi mai târziu a fost prezentat marelui compozitor german Robert Schumann. Reményi s-a simţit, însă, ofensat de eşecul lui Brahms în a aprecia cu toată inima Sonata în B minor a lui Liszt într-o vizită la Curtea de la Weimar, unde Liszt era muzicianul curţii, iar Brahms a adormit la una dintre operele recent compuse ale acestuia. Mulţi dintre prietenii lui Brahms au afirmat că Reményi, fiind un curtezan şelfuit, se aştepta ca tânărul Brahms să se conformeze practicii obişnuite a aplauzelor politicoase acordate piesei unei celebrităţi, însă acesta a afişat simple complimente amabile. I-a spus lui Brahms că prietenia lor trebuie să se sfârşească, deşi nu era clar dacă Liszt se simţise sau nu ofensat. Joachim, însă, avea să devină unul dintre cei mai apropiaţi prieteni, iar Schumann, prin articole slăvitoare pentru Brahms, a jucat un rol important în atragerea atenţiei publicului asupra compoziţiile tânărului. Lui Brahms i-a fost prezentată şi soţia lui Schumann, compozitoarea şi pianista Clara, cu 14 ani mai în vârstă, faţă de care a avut o prietenie afectivă pasională, însă întotdeauna platonică. Brahms nu s-a căsătorit niciodată.
În 1862 se stabileşte permanent la Viena şi începe să se concentreze total asupra compoziţiei. Cu lucrări precum Un Recviem german, Brahms dobândeşte în final o reputaţie puternică şi devine recunoscut încă din timpul vieţii sale drept unul dintre marii compozitori. Poate că aceasta i-a oferit în sfârşit încrederea necesară pentru a termina prima sa simfonie; ea apare în 1876, după aproape zece ani de trudă. Celelalte trei simfonii au urmat apoi într-o succesiune îndestul de rapidă (1877, 1883, 1885).
Brahms călătorea adesea, atât pentru afaceri (concerte în turnee), cât şi din plăcere. Vizita deseori Italia în timpul primăverii şi de obicei se stabilea într-o aşezare rurală plăcură în care putea compune în timpul verii. Îi plăcea în mod deosebit să petreacă timp afară, unde simţea că putea gândi mai limpede.
În 1890, la vârsta de 57 de ani, Brahms decide să renunţe la compus. S-a dovedit mai târziu, însă, că nu şi-a putut respecta decizia şi în anii premergători morţii sale a scris un număr de capodopere recunoscute, inclusiv cele două sonate pentru clarinet Op. 120 (1894) şi cele Patru Melodii Serioase (Vier ernste Gesänge) Op. 121 (1896).
În timpul terminării melodiilor din cadrul Op. 121 Brahms cade lovit de cancer (sursele sunt incerte fie a fost vorba despre ficat sau pancreas). Condiţia sa se înrăutăţeşte treptat şi la 3 aprilie 1897 moare. Este înmormântat în Zentralfriedhof din Viena.
[modifică] Lucrări
Brahms a compus un număr de opere importante pentru orchestră, inclusiv patru simfonii, două concerte pentru pian, un concert pentru vioară, un dublu concert pentru vioară şi violoncel şi ampla lucrare corală Un recviem german (Ein deutsches Requiem). Ultimul dintre acestea se remarcă prin a nu fi un recviem tradiţional, liturgic (Missa pro defunctis), ci un ansamblu de texte pe care Brahms le-a ales din Biblia lui Luther. De asemenea, Brahms a fost un compozitor prolific în forma temă cu variaţiuni, compunând remarcabilele Variaţiuni şi Fugă după o temă de Haendel, Variaţiunile Paganini şi Variaţiuni după o temă de Joseph Haydn, alături de cicluri mai puţin cunoscute de alte variaţiuni.
De asemenea, Brahms a compus şi un mare număr de lucrări pentru ansambluri mici. Multele lucrări de muzică de cameră formează o parte din nucleul acestui repertoriu, aidoma muzicii sale pentru pian solo. Brahms este considerat drept fiind printre cei mai mari compozitori de lieduri, aparţinându-i un număr de aproape 200. A compus şi un ciclu de preludii corale pentru orgă cu puţin timp înainte de moartea sa, care au devenit astăzi o parte importantă din repertoriul standard al orgii.
Brahms nu a compus niciodată vreo operă, nici nu s-a folosit vreodată de forma de poem simfonic caracteristică secolului al XIX-lea. Brahms era un adept înverşunat al muzicii absolute - muzică ce nu se bazează pe o scenă concretă sau narativă precum în cazul unui poem simfonic.
Pentru o listă de lucrări, vezi Listă de compoziţii de Johannes Brahms.
[modifică] Influenţe asupra lui Brahms
Brahms îl venera pe Beethoven, poate chiar mai mult decât ceilalţi compozitori romantici. În casa compozitorului, un bust de marmură a lui Beethoven privea în jos spre locul unde compunea. Lucrările sale conţin un număr de aparente imitaţii ale lui Beethoven. Astfel, începutul lui Brahms Prima sonată pentru pian este foarte aproape cu începutul lui Beethoven Hammerklavier sonata; iar tema principală a finalului lui Brahms Prima simfonie este evocatoare la finalul lui Beethoven Simfonia a noua, iar când această ultimă asemănare i-a fost subliniată lui Brahms, acesta a replicat: "Orice măgar poate vedea asta".
Brahms iubea şi compozitorii clasici de dinainte - Mozart şi Haydn. Colecţiona primele ediţii şi autografe ale operelor lor şi edita ediţiile care se interpretau pe scenă.
Afecţiuna lui Brahms pentru perioada clasică se reflectă şi în alegerea genurilor sale: el prefera formele clasice ale sonatei, simfoniei şi concertului şi compunea frecvent mişcări în forma de sonată. Deşi Brahms este adesea categorisit drept cel mai "clasic" compozitor romantic, această etichetă nu se reflectă în lucrările sale. Împărţirea sa publică între şcoala muzicală a lui Richard Wagner şi cea proprie i-a câştigat această etichetă, cum deseori critica lipsa lui Wagner de contrapuncte în compoziţiile sale. Dacă analizăm atent opera lui Brahms, observăm că este complet romantic în stil, răvăşind forma liniilor de compoziţie aidoma oricărui alt compozitor din acele timpuri. Rivalitatea între Brahms şi Wagner, însă, a marcat o mare diviziune în comunitatea muzicală, cei care erau de partea lui Brahms şi cei care preferau muzica lui Wagner. Deşi Wagner reprezenta un rival feroce, spre bătrâneţe Brahms a recunoscut cât de mult aprecia compoziţiile acestuia.
O influenţa diferită asupra lui Brahms a avut-o muzica folclorică. Brahms a compus lucrări pentru pian şi voce însumând 144 de melodii folclorice germane, iar multe dintre liedurile sale reflectă teme folclorice sau descriu scene din viaţa rurală. Dansurile ungare se aflau printre cele mai profitabile compoziţii ale sale şi variantele orchestrate rămân arhicunoscute până în zilele noastre.
Brahms a fost cu siguranţă influenţat şi de dezvoltarea tehnologică a pianului, care a atins în esenţă forma modernă în timpul vieţii sale. O mare parte a muzicii de pian a lui Brahms şi multe dintre liedurile sale folosesc notele joase şi pedala pentru a obţine un sunet bogat şi puternic.
[modifică] Personalitatea lui Brahms
Ca şi Beethoven, Brahms era un iubitor al naturii şi mergea adesea la plimbare prin pădurile din jurul Vienei. Adesea aducea dulciuri pentru a le oferi copiilor. Adulţilor Brahms le părea deseori brusc şi sarcastic, iar uneori îndepărta alte persoane în afara celor cu care se simţea comod. Elevul său, Gustav Jenner a scris: "Brahms a câştigat, pe bună dreptate, reputaţia de a fi un morăcănos, deşi puţini ar putea fi la fel de adorabili precum el [2]". Avea şi tabieturi care erau dezvăluite de către presa vieneză, precum vizita sa zilnică la taverna Ariciul Roşu, favorita sa în Viena, iar presa remarca îndeosebi stilul său de a merge cu mâinile strânse la spate, pe care îl imortaliza în caricaturi reprezentând şi un arici roşu mergând alături de el. Cei care i-au rămas prieteni i-au fost foarte loiali, iar în schimb, el oferea loialitate şi generozitate egală. A fost prieten de-o viaţă cu Johann Strauss - fiul deşi se diferenţiau foarte tare în compoziţie. Brahms chiar s-a zbătut pentru a ajunge la Theater an der Wien din Viena pentru premiera operetei lui Strauss, Die Göttin der Vernunft, în 1897 înainte de moartea sa. Poate cel mai mare tribut pe care Brahms i l-a pătut plăti lui Strauss a fost remarca sa că ar fi renunţat la orice ce dacă i-ar fi fost dat să compună valsul Dunărea Albastră. O anectodă datând din vremea când Brahms a făcut cunoştinţă cu Strauss este că fără ruşine, ultimul dintre ei a notat cuvintele 'vai, nu de Brahms!' pe autograful faimosului vals.
Începând cu anii 1860, când lucrările sale se vindeau în număr mare, Brahms chiar reuşise financiar. Prefera un stil de viaţă modest, însă, trăind într-un simplu apartament de trei camere, având o servitoare. Dădea de pomană majoritatea banilor rudelor sale şi sprijinea în anonimat un număr de tineri muzicieni.
Brahms era un perfecţionist extrem. De exemplu, este discutabil faptul că simfonia pe care noi o numim Prima este prima simfonie a sa, din moment ce Brahms adesea distrugea lucrări complete care nu se ridicau la standardele sale de calitate. Un alt factor care a contribuit la perfecţionismul lui Brahms a fost acela că Schumann anunţase cu mult înainte că Brahms avea să devină următorul mare compozitor după Beethoven, o prevestire pe care Brahms era hotărît să o împlinească. Aceasta abia adăuga încrederea de sine a compozitorului şi este posibil să fi amânat crearea Primei Simfonii. Însă Clara Schumann a notat că Prima Simfonie a lui Brahms era un produs care nu reflecta natura reală a compozitorului, considerând exuberanta mişcarea finală drept „prea briliantă“, ea fiind inspirată de întuneric şi de mişcarea furtunoasă cu care se deschidea simfonia. Ea a refuzat, însă, în a accepta senina Simfonie Secundă şi a fost un fan pe viaţă a acelei celebre lucrări în Re major, una dintre rarele combinaţii compoziţionale foloste de Brahms.
Cât despre locul compozitorului în istoria muzicală, care îl îngrijora atât de mult, el s-ar simţi astăzi neîndoielnic satisfăcut ştiind că posteritatea l-a plasat între cei trei mari "B" ai compozitorilor germani — Bach, Beethoven şi Brahms.
[modifică] Reproduceri în filme şi cultura populară
Fiind unul dintre compozitorii cei mai de seamă ai tradiţiei muzicale clasice, Brahms şi muzica sa au apărut în mare măsură în filme şi alte opere ale culturii populare. Pentru exemple, vezi Johannes Brahms în film şi cultură populară.
[modifică] Vezi şi
- Categorie:Compoziţii de Johannes Brahms
- Intrând Brahms (caracteristică geografică a Antarcticii)
[modifică] Cărţi
- Johannes Brahms: Viaţă şi Scrisori, ISBN 0198162340 de însuşi Brahms, editată de Styra Avins, tradusă de Josef Eisinger (1998). O biografie cu note de subsol cuprinzătoare la o colecţie cuprinzătoare a scrisorilor lui Brahms (unele traduse în engleză pentru prima oară).
- Brahms, Viaţa şi Opera sa, de Karl Geiringer, fotografii de Irene Geiringer (1987, ISBN 0306802236). O biografie şi discuţie despre produsul său muzical, suplementat şi trimis spre fererire în corpul corespondenţei trimise către Brahms.
- Charles Rosen discută un număr de imitaţii de Brahms ale lui Beethoven în Capitolul 9 al lucrării Distracţii Critice: Muzică Veche şi Nouă (2000; Cambridge, MA: Harvard University Press, ISBN 0674177304).
- Johannes Brahms: O biografie, de Jan Swafford. O cuprinzătoare (752 pagini) privire asupra vieţii şi lucrărilor lui Brahms (1999; Vintage, ISBN 0679745823)
[modifică] Note
- ^ Kurt Hoffman, Johannes Brahms und Hamburg (Reinbek, 1986) (în germană: include dezminţirea detaliată a poveştii tradiţionale privind vizitele lui Brahms în bordeluri, folosind scrierile celor care îl cunoşteau pe tânărul Brahms, precum şi o dovadă privind legislaţia strictă din Hamburg a unor astfel de localuri, împiedicând angajarea copiilor)
[modifică] Media
 |
|
[modifică] Legături externe
- Vocea lui Brahms şi Brahms la pian. Informaţii despre înregistrarea făcută în 1889 de către Thomas Edison a lui Brahms interprezând o parte a Dansului Ungar Nr. 1 în G minor.
- Pagina lui Brahms la AllMusic, incluzând o listă completă a lucrărilor sale (click pe butonul"Works", iar apoi alegeţi Genre)
- Notele Primei Simfonii a lui Brahms de Michael Steinberg.
- [3], Wilhelm Otto Deutsch, Der Tod und Johannes Brahms. Moartea ca o temă importantă în opera lui Brahms (1997).
- Înregistrările cilindrice ale lui Brahms, din Proiectul de prezervare şi digitalizare cilindrică de la Librăria din cadrul Universităţii din California, Santa Barbara.
| Romantism | |
|---|---|
| Secolul XVIII - Secolul XIX | |
| Muzică romantică: Beethoven - Brahms - Chopin - Strauss - Wagner | |
| Poezie romantică: Blake - Burns - Byron - Coleridge - Goethe - Keats - Mickiewicz - Shelley - Wordsworth | |
| Artă vizuală şi arhitectură:: Blake - Constable - Delacroix - Friedrich - Géricault - Arhitectură neogotică - Goya - Şcoala Hudson River - Leutze - Mişcarea Nazarene - Palmer - Turner | |
| Cultură romantică: Boemă - Naţionalism romantic | |
| << Iluminism | Victorianism >> Modernism >> |
