Haruki Murakami
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Haruki Murakami (村上春樹/Murakami Haruki în japoneză, n. 12 ianuarie, 1949) este unul dintre cei mai populari romancieri japonezi contemporani.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Deşi s-a născut în Kyoto, în copilărie s-a mutat la Kobe, unde va absolvi şi liceul. A studiat teatrul la Facultatea de Litere a Universităţii private Waseda din Tokyo, una din cele mai faimoase universităţi private japoneze, unde a studiat deopotrivă limba franceză, dar în special tragedia Greciei antice.
A cunoscut-o pe soţia sa Yuko în Tokyo şi au deschis un club de jazz în capitala Japoniei care se numea Peter cat. S-a căsătorit la doar 22 de ani, o căsătorie din timpul facultăţii, extrem de fericită, care i-a inspirat povestea din romanul Pădurea norvegiană.
A părăsit Japonia, între 1991 şi 1995 a trăit şi predat la universităţii americane şi a revenit în ţara natală abia în 1995.
Succesul romanului Pădurea norvegiană( Norway no mori, titlul conţine o trimitere intertextuală la un celebru cântec al formaţiei Beatles), devenit bestseller în 1987, l-a făcut cunoscut nu numai în Japonia, ci şi în lumea largă.
[modifică] Volume publicate
A publicat mai multe volume cum ar fi volumul de povestiri După cutremur (2001), romanele În căutarea oii fantastice (1982), Pădurea norvegiană (1987), Dans dans dans (1988), La sud de graniţă, la vest de soare (1992), Iubita mea, Sputnik (1999), Cronica păsării-arc (1995), La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor.
În categoria non-fiction a publicat volumul inspirat de atacul celebru cu gaz Sarin din metroul din Tokyo iniţiat de secta Aum intitulat Underground, Atacul cu gaz din Tokyo şi sufletul japonez(1997-1998). În 2003 a publicat ultimul său roman, Kafka pe malul mării, tradus în limba engleză în anul următor.
A tradus în limba japoneză autori americani, care şi-au lăsat amprenta asupra scrisului propriu, cum ar fi Francis Scott Fitzgerald, Truman Capote, John Irving, Raymond Carver, J. D. Salinger.
[modifică] Premii şi distincţii
A câştigat premiul Gunzo pentru romanul Kaze no uta o kike, „Să ascultăm vântul” în (1979), iar pentru romanele „Automatul 1973” (1980) şi pentru În căutarea oii fantastice (1982), a obţinut premiul Noma. Cele trei romane formează împreună „Trilogia Şobolanului”.
A mai obţinut premiul Tanizaki Junichiro pentru Sekai no owari to haado boirudo wandaarando (La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor) şi premiul Yomiuri pentru Nejimakidori kuronikuru (Cronica păsării-arc).
[modifică] Opere traduse în limba română
- Pădurea norvegiană Polirom (2002)
- La sud de graniţă, la vest de soare Polirom (2003)
- În căutarea oii fantastice Polirom (2003)
- Dans dans dans Polirom (2004)
- Cronica păsării-arc Polirom (2004)
- Iubita mea, Sputnik Polirom (2004)
- La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor Polirom (2005)
- Elefantul a dispărut Polirom (2005) (nuvele)
- După cutremur Polirom (2006) (nuvele)
- Kafka pe malul mării (2006)
