Ion Ianoşi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Ianoşi (Ioan-Maximilian Janoşi) (n. 1928, Braşov) este un scriitor şi eseist român, profesor de filozofie şi estetică, teoretician, autor de monografii, traducător şi recunoscut specialist în filozofia şi literatura rusă. A studiat filologia la Cluj şi filozofia la Sankt Petersburg, unde în 1955 îşi susţine şi teza de doctorat. Gânditor de stânga, membru al Partidului Comunist Român şi activist at Comitetului Central la cumpăna anilor 50-60, a fost unul dintre puţinii teoreticieni "luminaţi" ai stângii care au jucat un rol important în modelarea câmpului intelectual românesc. După ce în anii 50 face parte din aparatul ideologic al regimului comunist, în anii 70 şi 80 începe o prodigioasă activitate de scriitor şi profesor, ajutând ca referent de editură la apariţia unui număr de lucrări considerate "dificile" în epocă (Jurnalul de la Păltiniş, Epistolar etc.).
Cuprins |
[modifică] Viaţa[1]
Provine dintr-o familie evreiască înstărită din Braşov, în care se vorbea ungureşte şi germană, bunicul său fiind un burghez de provenienţă austro-ungară. Între anii 1940 şi 1944, Ion Ianoşi a fost dat afară din şcolile de stat din cauza originilor sale burghezo-evreieşti. În această perioadă a urmat o şcoală evreiască de meserii, în urma căreia a primit calificarea de lăcătuş. Între anii 1944-1946 recuperează clasele pierdute, iar în 1947 susţine examenul de bacalaureat.
Mânat de iluzie şi utopie, îmbrăţişează doctrina comunistă, întrând în contact cu aceasta între anii 1945 - 1947, când a frecventat anumite grupări ale UTC-ului, iar mai apoi pe cele ale Tineretului Progresist. După intrarea în Partidul Comunist se înscrie la cursurile Universităţii din Cluj, unde întâlneşte mulţi studenţi cu convingeri şi iluzii asemănătoare. Între anii 1949-1953 este trimis la studii la Leningrad, în cadrul Universităţii Jdanov, unde a urmat cursurile Facultăţii de Filozofie. Fiind o facultate slabă din punct de vedere al actului educaţional şi al corpului profesoral îndoctrinat, Ion Ianoşi îşi găseşte refugiul în biblioteca facultăţii.
Se întoarce în România în 1955 şi, datorită unui articol publicat în presa rusească şi preluat de presa din România, i se permite să-şi continue studiile. Se înscrie la doctorat, o formă de doctorat cu durata de studi de 3 ani numită Aspirantură, pe care îl parcurge într-un singur an şi la sfârşitul căruia prezintă o lucrare de estetică cu o temă despre imaginea artistică.
A purtat corespondenţă şi a păstrat legături de prietenie şi colaborare, de-a lungul timpului, cu numeroşi scriitori sau teoreticieni români de marcă, printre care Belu Zilber, Constantin Noica, Henri Wald, Alexandru Dragomir, Radu Cosaşu, Gabriel Liiceanu sau Zigu Ornea. Este autor a numeroase lucrări de filozofie, estetică, istorie literară, monografie şi memorialistică, în care sobrietatea speculaţiei se împleteşte cu generozitatea tolerantă a interpretării. Studiind istoria ideilor şi mentalităţilor, eseurile lui Ianoşi pledează în general pentru nuanţare şi analiză, împotrivindu-se maniheismelor în gândire care au avut, pentru istoria secolului XX în special, consecinţe ideologice şi practice devastatoare. De peste patru decenii, Ion Ianoşi este profesor de filozofie şi estetică la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti. Din 2001, este membru de onoare al Academiei Române
[modifică] Opera
- Romanul monumental si secolul XX, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1963
- Thomas Mann, Bucureşti, Editura pentru literatură universală, 1965
- Dostoievski – tragedia subteranei, Bucureşti, Editura pentru literatură universală, 1968
- Dialectica si estetica, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1971
- Romanul unui oras. Petersburg – Petrograd – Leningrad, Bucureşti, Editura Univers, 1972
- Alegerea lui Iona, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1974
- Schiţă pentru o estetică posibilă, Bucureşti, Editura Eminescu, 1975
- Poveste cu doi necunoscuţi: Dostoievski şi Tolstoi, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1978
- Umanism: viziune şi întruchipare, Bucureşti, Editura Eminescu, 1978
- Secolul nostru cel de toate zilele, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980
- Hegel şi arta, Bucureşti: Editura Meridiane, 1980
- Nearta – artă, vol. I, 1982 ; vol. II, 1985, Editura Cartea Românească, Bucureşti
- Sublimul în estetică, Bucureşti, Editura Meridiane, 1983
- Sublimul în artă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1984
- Sublimul în spiritualitatea românească, Bucureşti, Editura Meridiane, 1987
- Literatură şi filosofie. Interacţiuni în cultura română, Bucureşti, Editura Minerva, 1986
- Opţiuni, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1989
- Romanul unei drame, Bucureşti, Editura Univers, 1991
- Izvoare biblice. Alegerea lui Iona, Bucureşti, Editura Minerva, B.P.T., 1994
- Idei inoportune, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1995
- O istorie a filosofiei româneşti – în relaţia ei cu literatura, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996
- Constantin Noica – între construcţie şi expresie, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1998
- Vârstele omului, Bucureşti, Editura Trei, 1998
- Tolstoi – romanul unei drame, Bucureşti, Editura Teora, 1998
- Dostoievski (cuprinde: Dostoievski – tragedia subteranei şi Dostoievski şi Tolstoi – poveste cu doi necunoscuţi), Bucureşti, Editura Teora, 2000
- Thomas Mann – tema cu variatiuni, Bucureşti, Editura Trei, 2002
- Prejudecăţi şi judecăţi, Bucureşti, Editura Hasefer, 2002
- Eu – şi el. Însemnări subiective despre Ceauşescu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003
- Sankt Petersburg - Romanul şi romanele unui oras, Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român, 2004
- Dostoievski şi Tolstoi. Poveste cu doi necunoscuţi, editia a III-a, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, 2004
- Dostoievski. Tragedia subteranei, editia a III-a, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, 2004
- Karl Marx în 1234 de fragmente alese şi adnotate de Ion Ianoşi, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, 2004
[modifică] Premii
- 1963 – Premiul Uniunii Scriitorilor de critică şi istorie literară
- 1978 – Premiul "Simion Bărnuţiu" al Academiei Române
- 1980 – Premiul pentru eseu, publicistică şi reportaj al Uniunii Scriitorilor
- 1985 – Premiul de critică, eseu, istorie literară a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
[modifică] Menţiuni speciale
Personalitatea şi activitatea lui Ion Ianoşi a fost omagiată în două volume colective:
- Ion Ianoşi. O viaţă de cărturar, editie ingrijita de Vasile Morar, Editura ALL Educational, 1998
- Estetică şi moralitate: Omagiu profesorului Ion Ianoşi, la 70 de ani de viaţă.
