JavaScript

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

JavaScript este un limbaj de programare orientat obiect bazat pe conceptul prototipurilor. Limbajul este binecunoscut pentru folosirea în construirea siturilor web, dar de asemenea este folosit pentru acesul la obiecte încastrate (embedded objects) în alte aplicaţii. La începuturi a fost dezvoltat de către Brendan Eich de la Netscape Communications Corporation sub numele de Mocha, apoi LiveScript, şi denumit în final JavaScript.

În ciuda numelui şi a unor oarecare similarităţi în sintaxă, între JavaScript şi limbajul Java nu există nici o legătură. Ca şi Java, JavaScript are o sintaxă ca şi C-ului, dar are mai multe în comun cu Limbajul de Autoprogramare [[1]] decât cu Java.

Până la începuturile lui 2005, ultima versiune existentă a fost JavaScript 1.5, care corespunde cu Ediţia a 3-a ECMA-262, ECMAScript, în alţi termeni, o ediţie standardizată de JavaScript. Versiunile Mozilla începănd cu 1.8 Beta 1 de asemenea au avut suport pentru E4X, care este o extensie a limbajului care are de a face cu XML, definit în standardul ECMA-357. Versiunea curentă de Mozilla, 1.8.1 (pe care sunt construite Firefox şi Thunderbird versiunile 2.0) suportă JavaScript versiunea 1.7.

[modifică] Java, JavaScript şi JScript

Schimbarea numelui din LiveScript în JavaScript s-a făcut cam în acelaşi timp când Netscape incorpora suport pentru tehnologia Java în browserul web Netscape Navigator.

Microsoft a implementat limbajul JavaScript sub numele de JScript, cu o serie de modificări şi extensii faţă de implementarea Netscape. Pe platforma Windows, JScript este unul din limbajele executabile de către Windows Script, şi deci poate fi folosit pentru scriptarea aplicaţiilor ce suportă Windows Script, de ex. Internet Explorer, sau chiar sistemul de operare Windows.

Asociaţia ECMA a standardizat limbajul JavaScript/JScript sub numele ECMAScript (standardul ECMA-262)

[modifică] Utilizare

Cea mai des întâlnită utilizare a JavaScript este în scriptarea paginilor web. Programatorii web pot îngloba în paginile HTML "script"-uri pentru diverse activităţi cum ar fi verificarea datelor introduse de utilizatori, sau crearea de meniuri şi alte efecte animate.

Browserele reţin în memorie o reprezentare a unei pagini web sub forma unui arbore de obiecte, şi pun la dispoziţie aceste obiecte script-urilor JavaScript, care le pot citi şi manipula. Arborele de obiecte poartă numele de Document Object Model sau DOM. Există un standard W3C pentru DOM-ul pe care trebuie să îl pună la dispoziţie un browser, ceea ce oferă premiza scrierii de script-uri portabile, care să funcţioneze pe toate browserele. În practică însă, standardul W3C pentru DOM este incomplet implementat. Deşi tendinţa browserelor este de a se alinia standardului W3C, unele din acestea încă prezintă incompatibilităţi majore, cum este cazul Internet Explorer.

O tehnică de construire a paginilor web tot mai întâlnită în ultimul timp este AJAX, abreviere de la Asynchronous JavaScript and XML. Această tehnică constă în executarea de cereri HTTP în fundal, fără a reîncărca toată pagina web, şi actualizarea numai anumitor porţiuni ale paginii, prin manipularea DOM-ului paginii. Tehnica AJAX permite construirea unor interfeţe web cu timp de răspuns mic, întrucît operaţia (costisitoare ca timp) de încărcare a unei pagini HTML complete este în mare parte eliminată.