John Stuart Mill
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
John Stuart Mill (20 mai 1806 - 8 mai 1873) a fost filosof englez, unul dintre cei mai influenţi gânditori liberali ai secolului XIX; a contribuit la dezvoltarea utilitarismului.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Născut la Pentonville, Londra în 1806 este fiul economistului şi filosofului James Mill şi al Harrietei Mill. John Stuart a fost educat de tatăl său, cu sfaturile şi ajutorul filosofului utilitarist Jeremy Bentham. A primit o educaţie riguroasă şi în mod deliberat a fost crescut complet separat de alţi copii; a început să înveţe greaca la vârsta de trei ani, latina la şapte ani, logica la doisprezece şi un curs de economie politică la treisprezece ani.
Prima publicaţie a sa o reprezintă două scrisori apărute într-un ziar în 1822. În 1823 a format Societatea Utilitaristă (care s-a destrămat în 1826) şi a devenit funcţionar la „East India Company”, compania unde lucra tatăl său.
Rezultatul educaţiei primite de Mill a fost ambiguu: John a absorbit utilitarismul lui Bentham şi al tatălui său, dar a trecut şi printr-o criză profundă la vârsta adolescenţei (declanşată în 1826). Acest eveniment l-a iniţiat pe Mill în devenirea sa ca filosof, a lăsat la o parte ceea ce el numea "un adevarat sectarianism interior", şi a început să se elibereze de tatăl său, de Bentham şi de raţionalismul secolului al XVIII-lea pe care ei îl reprezentau.
În 1831 a publicat o serie de articole în Examiner şi l-a întâlnit pe Carlyle. În 1835 va fi responsabil de pierderea manuscrisului primului volum al lucrarii lui Carlyle, "French Revolution". Va face apoi recenzia volumului I al cărţii lui Alexis de Tocqueville, Democracy in America. S-a retras de la East India House în 1858, iar în 1859 a publicat Toughts on Parlamentary Reform, şi Dissertations and Discussions, volumul I şi II.
În 1851 se căsătoreşte cu Harriet Taylor, care s-a dovedit a fi un adevărat sprijin inclusiv în ceea ce priveşte munca sa intelectuală.
În 1865 a publicat An Examination of Sir William Hamilton’s Philosophy, în acelaşi an fiind ales membru al Parlamentului (unde apără dreptul la vot şi la emancipare al femeii) şi apoi devenind Lord Rector la St. Andrew’s University. În acelaşi an a mai publicat The Subjection on Women şi o nouă ediţie a lui James Mill Analysis of the Phenomena of the Human Mind (1869). Post-mortem i-au fost publicate lucrarile: Autobiography, Nature, Utility of Religion (1873); Theism (1874) şi Dissertations and Discussions, volumul IV (1875).
Mill a fost o personalitate multilaterală: a scris tratate de economie şi logică, a dezvoltat filosofia utilitaristă şi filonul tradiţiei empiriste engleze şi a fost cel mai important dintre liberalii secolului al XIX-lea. A fost un admirator înfocat al scrierilor lui Auguste Comte chiar înainte de a-l întâlni personal. A început prin a coresponda cu acesta pentru ca mai apoi, peste câţiva ani, să devină un reprezentant marcant al pozitivismul sociologic, afirmându-se ca un propagator al ideilor comtiste în Anglia, în confruntarea cu doctrina organicistă promovată de Herbert Spencer. Începând cu anul 1842, Mill introduce termenul de sociologie în circuitul sociologic din Anglia.
În logică a dezvoltat o teorie a inducţiei şi procedee de experimentare. În morală, John Stuart Mill a adaptat utilitarismul lui Jeremy Bentham într-un utilitarism care consideră fericirea ca scop final al moralei. În politică, a avut poziţia unui liberal care nu cerea intervenţia statului decât în beneficiul celor slabi şi în special a femeii.
[modifică] Principalele lucrări
- System of Logic: Rationative and Inductive (Sistem de logică inductivă şi deductivă) (1843)
- The Principles of Political Economy (Principii de economie politică) (1848)
- On Liberty (Despre libertate) (1859)
- Utilitarianism (Utilitarismul) (1861)
- Auguste Comte and Positivism (Auguste Comte şi pozitivismul) (1865)
[modifică] Bibliografie
- Larousse, Dicţionar de filosofie, ed. Univers Enciclopedic, 1996
