Limbă ausbau, limbă abstand şi limbă-acoperiş
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Paradigma Ausbausprache – Abstandsprache – Dachsprache (în limba germană) este un instrument dezvoltat de sociolingvişti pentru analizarea şi clasificarea varietăţilor de limbă ca limbi autonome, pe de o parte, şi dialecte, pe de altă parte. Termenii au fost creaţi de Heinz Kloss şi au apărut pentru prima oară în articolul său Abstand languages and Ausbau languages (în Anthropological Linguistics, nr. 9, Harvard Press, Harvard, 1967). În lumina lor, există două serii separate şi independente de criterii şi argumente pentru a considera o varietate „limbă” sau „dialect”: una din aceste serii se bazează pe funcţiile sociale ale limbii, cealaltă – pe propietăţile structurale obiectiv stabilite ale acesteia.
Cuprins |
[modifică] Terminologie
Ausbausprache se poate traduce prin „limbă prin elaborare”, Abstandsprache prin „limbă prin distanţă”, iar Dachprache prin „limbă-acoperiş”. Calificativele ausbau şi abstand se folosesc în alte limbi de obicei netraduse.
[modifică] Limbă ausbau
O varietate este numită limbă ausbau dacă este folosită în mod autonom faţă de alte limbi. Tipic pentru aceasta este faptul că are formă standardizată independentă de limbile standard învecinate. Aceasta implică de obicei predarea ei în şcoli şi folosirea ca limbă scrisă în domenii foarte variate, inclusiv ca limbă naţională oficială. Dimpotrivă, tipic penru varietăţile care nu sunt limbi ausbau este faptul că sunt folosite numai în cercuri private.
[modifică] Limbă abstand
O varietate de limbă este numită abstand faţă de altă limbă, dacă acestea sunt atât de diferite una de alta, încât niciuna nu poate fi considerată dialectul celeilalte. Acest criteriu se referă la proprietăţile structurale obiectiv stabilite ale limbilor. Paradigma însăşi nu specifică cum se măsoară obiectiv „distanţa”. Un criteriu des folosit, dar controversat, este înţelegerea reciprocă. Un exemplu tipic de limbă Abstand este limba bască faţă de spaniolă.
[modifică] Raportul dintre ausbau şi abstand
O limbă poate fi abstand fără să fie ausbau. Este deseori cazul limbilor minoritare vorbite într-un stat naţional, în care limba minoritară este folosită numai în cercuri private, toate funcţiile oficiale fiind îndeplinite de limba majoritară.
Pe de altă parte, o limbă poate fi ausbau chiar dacă distanţa faţă de limbile vecine este relativ mică. Este, de exemplu, cazul limbilor scandinave daneză, suedeză şi norvegiană, între care există în mare măsură înţelegere reciprocă, dar constituie totuşi trei limbi aparte după criteriile ausbau.
Conceptul ausbau este deosebit de important în cazurile în care varietăţile locale dintr-o regiune întinsă formează un continuum dialectal. În asemenea cazuri, unde se termină o limbă şi unde începe alta este mai mult o chestiune de ausbau decât de abstand. De exemplu, dialectele germane de jos (care cuprind şi dialecte ale olandezei) sunt similare de o parte şi de alta a unor porţiuni ale frontierei dintre Germania şi Olanda; totuşi, la nivel de ausbau, limbile standard olandeză şi germană sunt net separate.
În unele cazuri s-au creat limbi ausbau din dialecte, cu scopul de a contribui la formarea unor naţiuni. Este, de exemplu, cazul limbii luxemburgheze faţă de germană sau al limbii macedonene faţă de bulgară şi de sârbă. Uneori, când o limbă ausbau a fost creată din motive politice, în condiţiile unei distanţe foarte mici faţă de altă limbă, statutul de limbă aparte a varietăţii rezultate poate fi foarte controversat, ca în cazul limbii moldoveneşti faţă de limba română.
Limbile ausbau care pornesc de la aceeaşi limbă abstand formează un aşa-numit „diasistem”.
[modifică] Limbă-acoperiş
Este o varietate de limbă care serveşte ca limbă standard pentru mai multe dialecte, de obicei într-un continuum dialectal în care diferenţa dintre unele dialecte separate printr-o distanţă geografică considerabilă este atât de mare, încât înţelegerea reciprocă nu este posibilă între ele. Un exemplu relativ recent de limbă-acoperiş este Rumantsch Grischun, elaborat de Heinrich Schmid în 1982 pentru dialectele foarte diferite ale limbii retoromane vorbite în Elveţia. Germana standard şi italiana standard sunt şi ele limbi-acoperiş în oarecare măsură. Limba-acoperiş folosită pe teritoriul cel mai extins este limba arabă standard modernă, care uneşte vorbitorii numeroaselor dialecte arabe foarte diferite între ele.
