Curtea de Argeş

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Curtea de Argeş

[[Imagine:\|100px\|Stema oraşului Curtea de Argeş]]
stemă	amplasare

Amplasare

45°08′21″N, 24°40′45″E

Ţară

România

Judeţ

Argeş

Atestare documentară

Populaţie ([[{{{recensământ}}}|{{{recensământ}}}]])

32.626

Suprafaţă

km²

Densitatea populaţiei

loc./km²

Altitudine

m n.m.

Localităţi
suburbane

{{{componenţă}}}

Primar

Gheorghe Nicuţ, PNL

Sit web

[ ]

[[Imagine:|200px|Poziţia oraşului Curtea de Argeş în cadrul judeţului Argeş]]

Poziţia oraşului în cadrul judeţului

[[Imagine:{{{harta oraşului}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Curtea de Argeş]]

Harta administrativă a oraşului

Mănăstirea Curtea de Argeş

Curtea de Argeş este un municipiu din judeţul Argeş, Muntenia, România. Are o populaţie de 32.626 locuitori.

[modifică] Istoric

Cele mai vechi urme din Argeş datează de pe la 1200, când aici exista o mică reşedinţă voievodală şi o bisericuţă (conform unor săpături arheologice efectuate de N. Constantinescu). Unii specialişti afirmă că tot aici şi-ar fi avut curtea Seneslau, conducătorul unei formaţiuni statale după cum apare pe diploma cavalerilor ioaniţi. Legenda spune că Negru Vodă, coborând din Făgăraş, ar fi întemeiat oraşul pe la 1290; alţii il considerau pe Litovoi drept Negru Vodă. Aici s-a aflat curtea lui Basarab I care, până la atacul maghiar din 1330, care a dus la probabila distrugere a oraşului, s-a mutat temporar la Câmpulung-Muscel. Numele actual al oraşului începe să fie folosit din secolul al XVI-lea, după ce Neagoe Basarab ridică aici cunoscuta sa mănăstire. Până la această domnie, în Argeş şi-a aflat reşedinţa Mitropolia Ungro-Vlahiei, întemeiată aici de Nicolae Alexandru, în 1359.

[modifică] Monumente

Biserica Sân Nicoară a fost clădită pe un platou înalt, probabil împreună cu prima curte domnească, pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, respectiv începutul secolului al XV-lea. Arhitectura este tipică pentru recepţia artei bizantine în Balcani, aşa cum este ea reprezentată de cetatea Severinului. Planul acestui edificiu de mici dimensiuni este un dreptunghi compartimentat în pronaos şi naos, încheiat în partea estică cu o apsidă semicirculară. Aceasta este însoţită de două absidiole pentru pastoforii.

În centrul oraşului se află vestigiile Curţii Domneşti, întemeiată probabil în secolul XIII şi reînnoită către anul 1340. Incinta patrulateră neregulată era mărginită de ziduri de piatră. Din acest ansamblu s-au păstrat două pivniţe de case domneşti. Biserica Domnească iniţială, Sf. Nicolae din secolul XIII, a fost o construcţie pe plan de cruce liberă care a fost înlocuită în 1352 de o ctitorie a lui Basarab I, singurul monument religios de mare amploare care s-a păstrat în Ţara Românească din secolul al XIV-lea. Planul său aparţine tipului "cruce greacă înscrisă", varianta constantinopolitană, încheiată cu trei apside la răsărit. Pronaosul impozantei clădiri rămâne îngust şi este boltit în semicilindru transversal, având în mijloc o cupolă elipsoidală. Naosul pătrat este în schimb foarte mare şi are un sistem de boltire în care patru semicilindri axiali sunt orânduiţi sub forma unei cruci "greceşti" cu braţe egale. Boltirea este susţinută de patru stâlpi de secţiune pătrată din mijlocul naosului, peste care se înalţă o turlă monumentală. Pictura murală a bisericii datează în mare parte din vremea lui Vlaicu Vodă (1364-1366) aparţinând stilului paleolog, dar s-au păstrat şi fragmente de frescă din secolul XVIII. Aspectul exterior este dominat de zidăria aparentă cu piatră de râu şi cărămidă, cu rosturi de mortar sclivisit. Biserica a servit mult timp ca necropolă domnitorilor munteni, ea adăposteşte de pildă mormântul lui Vlaicu Vodă, şi a fost renovată în secolul XVIII. Din această perioadă datează ancadramentele din piatră sculptată ale ferestrelor. În mormântul lui Vlaicu Vodă s-au găsit numeroase mărturii arheologice ale secolului XIV, printre care şi "paftaua de la Argeş".

Biserica episcopală, cunoscută mai bine sub denumirea de Mănăstirea Curtea de Argeş, o ctitorie a lui Neagoe Basarab (1512-1517), este caracterizată printr-un naos larg şi turla înaltă deasupra naosului. Faţada de vest este de asemenea încununată cu turle.

Pentru detalii, vedeţi articolul Mănăstirea Curtea de Argeşvedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].