Moses Rosen
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Moses David Rosen (n. 23 iulie 1912, oraşul Moineşti, judeţul Bacău; d. 6 mai1994, Bucureşti) a fost şef-rabin al Cultului Mozaic din România (1948-1994) şi preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România (1964-1994).
Cuprins |
[modifică] Studii şi activitatea de rabin
Rabinul Dr. Moses David Rosen s-a născut la data de 23 iulie 1912, în oraşul Moineşti (judeţul Bacău), ca fiu de rabin. Pãrintele Şef Rabinului Rosen, gaonul Abraham Arie Leib Rosen z.l., născut în anul 1870, în Galiţia, i-a dat douã nume: Moşe şi David, ambele cu profunde semnificaţii, Moşe simbolizând sacerdotul, învãţãtorul, propovãduitorul pasionat al spiritului iudaic, iar David - conducãtorul inspirat, energic şi neînvins al poporului. O parte din copilărie şi-a petrecut-o în oraşul Fălticeni, unde a studiat la Liceul din acel oraş.
"Părintele meu... învăţătorul meu", pe care şi-l amintea cu veneraţie: "înfăşurat într-un talit lung, cu ochii săi luminoşi aţintiţi asupra unei cărţi deschise, îndemnându-mă să repet după dânsul alef-beit...". [1] A predicat mult la Sinagoga "Habad" "întemeiată pe principiile... iubirii între oameni şi popoare" (Moses Rosen). La Ierusalim - datorită cărturarului rabin dr. Wolf Gottlieb, din Glasgow - au fost tipărite, încă din anul 1912, în Editura "Harav Kook", responsele sale, lucrări de "legislaţie religioasă" (Saagat Arie, Eitan Arie, 1912; Pirkei Sosana, 1920). A trecut în veşnicie în anul 1951 (5712), în a doua noapte de Roş Haşana. Se odihneşte în cimitirul Sanhedrin din Ierusalim.
În anul 1931 a intrat ca student la Facultatea de Drept din Bucureşti. Din cauza atmosferei antisemite de acolo, în acelaşi an pleacă la studii la Institutul de Studii Rabinice din Viena (Austria), dar nu îşi poate finaliza studiile acolo din lipsa fondurilor şi revine la Bucureşti. În anul 1935, termină studiile universitare la Bucureşti, obţinând diploma de jurist. Îşi satisface apoi timp de doi ani stagiul militar obligatoriu la Fălticeni.
În anul 1937 revine la Institutul de Studii Rabinice din Viena, dar pleacă din Austria un an mai târziu, în mai 1938, după anexarea ei de către Germania. A studiat în paralel ca discipol al rabinului Alter Dorf şi a obţinut titlul de Doctor în iudaism. În anul 1938, dr. Moses Rosen a obţinut el însuşi semicha (diploma de rabin) de la unii dintre cei mai mari învăţaţi ai timpului, rabinul Haim Rabinovici, Av. Bei Din din Bucureşti, rabinul Baruch Glantz şi rabinul Moshe Berger (membri ai aceluiaşi consiliu rabinic), de la şef-rabinul dr. Niemirower din Bucureşti şi şef-rabinul dr. Mark din Bucovina.
Primul său post a fost la o mică sinagogă din Fălticeni, Mahala. În mai 1940, este ales ca rabin în oraşul Suceava. Dar în acelaşi an, ca urmare a venirii legionarilor la putere, este arestat şi deportat într-un lagăr la Caracal, fiind acuzat că ar fi comunist. În anul 1940, este eliberat din lagăr după câteva luni şi numit ca rabin cu normă parţială la Sinagoga Reşit Daat şi la Sinagoga Beit Keil din Bucureşti şi de asemenea profesor de Talmud la o şcoală iudaică. Până la sfârşitul anului 1946, fusese ales succesiv în trei poziţii cheie în viaţa religioasă a Bucureştiului: era preşedintele secţiei cultului, membru al Sfatului Rabinic şi rabinul Sinagogii Mari.
[modifică] Şef-rabin al Comunităţii Evreilor din România
La 16 iunie 1948 a fost ales ca Şef-Rabin al Comunităţii Evreilor din România, fiind instalat în această funcţie la 20 iunie 1948 la Templul Coral din Bucureşti. În anul 1949 s-a căsătorit cu Amalia Ruckenstein din Burdujeni-Suceava. Apoi în anul 1957 a devenit deputat în Marea Adunare Naţională (Parlamentul României), reprezentând municipiul Bucureşti cu o mare populaţie de etnie evreiască.
În anul 1964 a fost ales ca preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din Republica Socialistă România, deţinând această funcţie până la moartea sa. Este fondatorul în octombrie 1956 a "Revistei Cultului Mozaic", singura publicaţie evreiască din România din anii comunismului. A fondat de asemenea în anul 1979 - Muzeul de Istorie a Obştii Evreieşti din România şi a inaugurat ciclul de conferinţe săptămânale.
Timp de aproape jumătate de veac, din 16 iunie 1948, când a fost ales Rabin al României, şi-a legat destinul personal cu cel al obştii evreieşti, animat de dragostea faţă de Eretz Israel. Moses Rosen a fost numit, pe drept cuvânt, artizanul Alialei evreilor români. Astfel, circa 400.000 de evrei, salvaţi fizic şi moral, au putut să emigreze în Israel, datorită susţinutei sale activităţi de convingere a autorităţilor statului comunist român.
În octombrie 1956, a înfiinţat "Revista Cultului Mozaic", în care a publicat sute de articole, activând pentru susţinerea drepturilor omului, a activităţii evreieşti religioase şi naţionale. S-a remarcat ca om al păcii şi vieţii, a iubit Tora şi poporul Israel, conducând comunitatea cu dăruire şi devotament. "Nici unul dintre noi - afirma lordul Jacobovitz -, nu va apărea pe scena istoriei cu un bilanţ atât de strălucit". [2]
Între anii 1948 şi 1952, 100.000 de evrei români au emigrat în Israel. Un nou val de emigrări masive a evreilor români a avut loc în anul 1958, după deschiderea politicii statului român faţă de Israel, când în decurs de câteva săptămâni s-au depus 130.000 de cereri de plecare în Israel. Acest val de emigrări l-a făcut pe Primul Ministru comunist Ion Gheorghe Maurer să-i reproşeze rabinului Moses Rosen: "Ce le-am făcut? Le-am salvat viaţa, am luptat împotriva naziştilor... Dacă era regimul legionarilor de dinainte de război nu emigrau ca acuma. Când era închisă emigrarea, cei din Israel ne făceau antisemiţi; acum că e deschisă, ne acuză că-i izgonim şi ne atacă şi mai rău." [3] Până în 1990, emigraseră din România în timp de 40 ani un număr de 400.000 evrei.
Rabinul Rosen a fost un apropiat al dictatorului Nicolae Ceauşescu, pe care l-a prezentat favorabil în Occident după ce România nu a rupt relaţiile diplomatice cu Israelul ca urmare a Războiului de Şase Zile (1967). El a fost un sprijinitor al regimului comunist. În martie 1977, Rabinul Rosen şi Patriarhul Justinian al României au sponsorizat împreună un Dialog între Creştinii Ortodocşi şi Evrei în oraşul Lucerna (Elveţia).
A militat împotriva manifestărilor xenofobe, ură interetnică. Numeroase distincţii în ţară, peste hotare, în Israel, i-au răsplătit eforturile. A fost ales membru de onoare al Academiei Române (1992).
Rabinul Dr. Moses David Rosen a încetat din viaţă la 6 mai 1994 şi a fost înmormântat la Ierusalim (Israel). În prezent, o piaţă publică din Ierusalim a primit numele rabinului Moses Rosen şi a soţiei sale Amalia.
[modifică] Controverse
În septembrie 1980, a fost editat în România vol. IX al Operelor lui Mihai Eminescu. Considerând că respectivul volum conţine articole antisemite scrise de Eminescu, Moses Rosen s-a adresat Academiei Române cerând interzicerea publicării acestor opere a lui Eminescu şi retragerea volumului din tipografii.
La data de 1 iulie 1991, rabinul Moses Rosen a oficiat o comemorare a 400.000 de evrei consideraţi victime ale Holocaustului de pe teritoriul României. Atunci a fost menţionată pentru prima dată cifra de 400.000 evrei victime ale Holocaustului din România. Întrebat de ce nu s-a menţionat pănă atunci această cifră, Moses Rosen a afirmat că "din 1941 până în 1991 nimeni n-a pomenit această cifră pentru că evreii au fost aşa de terorizaţi în România încât nici măcar nu îndrăzneau să verse lacrimi pentru morţii lor".
Pe baza acuzaţiilor sale, Senatul Statelor Unite a emis la 11 iulie 1991 (la numai zece zile de la comemorare) o rezoluţie care "condamnă resurecţia antisemitismului şi a intoleranţei etnice din România".
Cu prilejul Conferinţei europene a rabinatului desfăşurată la Bucureşti, marii rabini prezenţi i-au mulţumit lui Moses Rosen şi guvernului român "pentru că au facilitat emigrarea masivă a evreilor din această ţară în Israel şi au ajutat comunităţii care-a rămas să-şi păstreze viu iudaismul". [4]
[modifică] Lucrări publicate
ES Moses Rosen este autorul mai multor lucrări de eseuri biblice, dintre care amintim:
- "The paper bridge; essays on Judaism" (Washington, 1973),
- "Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România" (Bucureşti, 1988),
- "Itim la-Torah" (Ierusalim, 1988),
- "Primejdii, încercări, miracole. Povestea vieţii şef rabinului Dr. Moses Rosen" (Bucureşti, Editura Hasefer, 1990),
- "Eseuri biblice" (Bucureşti, Editura Hasefer, 1992),
- "Şef-Rabinul României Dr. Moses Rosen la cea de-a 80-a aniversare" (Jerusalem-Bucharest, Editura Hasefer, 1992),
- "Evreii din România între anii 1940-1944" (în colaborare, Bucureşti, 1993),
- "Veha-seneh enenu ukal: zikhronot mi-tekufot ha-ma'avak le-hatsalat Yehude Romanyah / me-et David Mosheh Rozen" (Ierusalim, 1993).
[modifică] Note
- ↑ Dr. Moses Rosen - "Primejdii, încercări, miracole. Povestea vieţii şef rabinului Dr. Moses Rosen" (Bucureşti, Editura Hasefer, 1990)
- ↑ Fălticenii prin timp şi peste timp
- ↑ Edwin Eytan, Tribune Juive nr. 690-691, Paris, 25 septembrie-15 octombrie 1981
- ↑ Edwin Eytan, Tribune Juive nr. 690-691, Paris, 25 septembrie-15 octombrie 1981
[modifică] Bibliogrefie suplimentară
- Dr. Moses Rosen - "Primejdii, încercări, miracole. Povestea vieţii şef rabinului Dr. Moses Rosen" (Bucureşti, Editura Hasefer, 1990)
