Suceava

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Suceava

stemă amplasare
Amplasare	47°44′N 26°41′E
Ţară	România
Judeţ	Suceava
Atestare documentară	1388
Populaţie ([[{{{recensământ}}}|{{{recensământ}}}]])	105.865 (2002)[1]
Suprafaţă	km²
Densitatea populaţiei	loc./km²
Altitudine	270 min / 435 max m n.m.
Localităţi suburbane	{{{componenţă}}}
Primar	Ion Lungu (PNL)
Sit web	www.primariasv.ro
Poziţia oraşului în cadrul judeţului
[[Imagine:{{{harta oraşului}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Suceava]]
Harta administrativă a oraşului

Suceava este reşedinţa şi totodată cel mai mare oraş al judeţului Suceava, aflat în regiunea Moldova, România.

Oraşul Suceava se numără printre cele mai vechi şi mai importante aşezări ale ţării, în care a pulsat mereu şi puternic o autentică viaţă românească. Timp de două veacuri, reşedinţă principală a statului Moldova, oraşul a dat patrimoniului naţional inestimabile valori materiale şi spirituale, a înscris în istoria ţării pagini glorioase, rămase durabil în conştiinţa neamului. Datorită rolului jucat ca fostă capitală a Moldovei, oraşul Suceava apare ulterior menţionat în numeroase izvoare documentare ale vremii.

Oraşul Suceava face parte din vechile oraşe ale ţării. Prin complexitatea şi caracterul divers al elementelor componente, specifice structurii urbane, prin păstrarea lor de-a lungul veacurilor, prin tradiţiile de bază în arhitectură, prin caracterul de continuitate, ca şi prin monumentele înnoirii sale, istoria oraşului Suceava, atât cea trecută, cât şi cea prezentă, este direct legată de istoria ţării. Desigur, creaţiile arhitecturale, ca şi întreaga cultură urbană a Sucevei s-au realizat în decursul veacurilor într-un cadru general dat, care îşi are limitele sale geografice, etnice şi de timp.

Astăzi, oraşul Suceava are o imagine nouă, ce contrastează cu cea a vechiului târg multisecular.

Cuprins 1 Aşezare geografică 1.1 Poziţionare 1.2 Oraşe apropiate 2 Istoric 2.1 Stema oraşului 3 Populaţie 3.1 Evoluţia demografică 4 Cartiere 5 Instituţii 5.1 Primăria Suceava 5.2 Consiliul Judeţean Suceava 5.3 Prefectura Suceava 6 Obiective turistice 6.1 Biserici şi mănăstiri 6.2 Complexul muzeal Bucovina 7 Transport 8 Geografie 8.1 Relief 8.2 Geologie 8.2.1 Soluri 8.3 Climă 8.4 Hidrografie 8.5 Vegetaţie 8.6 Faună 9 Etimologie 10 Note 11 Legături externe

[modifică] Aşezare geografică

Oraşul este construit pe două zone geografice: dealurile şi văile râului Suceava. Râul lung de 170 km, izvorând din Masivul Lucina, ocupă 26% din suprafaţa judeţului cu bazinul său hidrografic. La 149 de km de la vărsarea în Siret, se află oraşul Suceava, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume. Configuraţia neobişnuită a oraşului include două crânguri - Zamca şi Şipote - care sunt ambele localizate în graniţele oraşului.

[modifică] Poziţionare

Oraşul Suceava este localizat în partea de nord-est a României, la distanţa de 450 km de Bucureşti pe calea ferată şi 432 km pe şosea.

[modifică] Oraşe apropiate

Reşedinţele judeţelor vecine sunt situate la distanţe variabile de Suceava, astfel:

• Botoşani (42 km)
• Piatra Neamţ (106 km)
• Bistriţa (137 km)
• Iaşi (151 km)

Faţă de celelalte oraşe din judeţul Suceava, oraşul se află la următoarele distanţe:

• Fălticeni (25 km)
• Rădăuţi (37 km)
• Gura Humorului (37 km)
• Siret (45 km)
• Câmpulung Moldovenesc (70 km)
• Solca (70 km)
• Vatra Dornei (112 km)

[modifică] Istoric

Teritoriul oraşului Suceava şi împrejurimile sale au fost locuite, aşa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În sec. II-III exista aici o aşezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând şi puternice influenţe romane.

În epoca migraţiei şi în secolele următoare populaţia autohtonă a continuat să vieţuiască pe aceste meleaguri, iar în sec. XIV, în 1388, Suceava este menţionată drept capitală a Moldovei.

Începând cu domnia lui Petru I (circa 1395 - 1391), cetatea Sucevei a devenit principala cetate de scaun a Ţării Moldovei, această funcţie îndeplinind-o şi în vremea lui Aron Vodă (1592 - 1595), Ştefan Răzvan (1595) şi a Movileştilor. Odată cu Alexandru Lăpuşneanu, reşedinţa domnească s-a mutat la Iaşi.

Lângă oraş s-au aflat două cetăţi, una mai veche la Şcheia, alta puţin mai nouă, ce se vede şi astăzi. Între cele două s-a dezvoltat, încă din prima parte a sec. XIV, oraşul. Cetatea Şcheia, una dintre cele mai vechi cetăţi din Moldova, dar cu o existenţă scurtă, a fost dărâmată în timpul lui Alexandru cel Bun. Cetatea de Scaun a avut timp de trei secole un rol important în viaţa politică a Moldovei.

În evul mediu, oraşul era populat cu români, dar şi cu germani, maghiari şi armeni, ultimii având dreptul de a-şi alege un şoltuz propriu (ce purta numele de "voit").

În 1775, odată cu restul părţii de nord a Moldovei ce va purta numele de Bucovina, mare parte din Suceava a fost încorporată în Austria habsburgică, revenind la ţara-mamă în 1918 (graniţa cu România trecea chiar pe la sud-est de oraş).

Din Suceava, Alexandru cel Bun a condus ţara timp de 32 de ani, mărind cetatea şi întărindu-i zidurile. În 1401, aici s-a stabilit şi Mitropolia Moldovei.

În 1408, Alexandru cel Bun acorda privilegii negustorilor lioveni, iar oraşul Suceava era menţionat ca unul dintre locurile de depozitare a postavului, precum şi a unor mărfuri de export ale Moldovei.

Epoca de apogeu avea sa fie însă în timpul lui Ştefan cel Mare (1437 - 1504). În vara anului 1476, ambiţiosul Mohamed II şi-a încercat norocul sub zidurile cetăţii, dar dârza rezistenţă a moldovenilor i-a frânt voinţa victoriei şi l-a silit să se retragă în mod ruşinos. Ştefan făcuse din Suceava un fel de creier al sistemului său de aparare. În 1497, 21 de zile şi nopţi în şir, tunurile leşilor au bătut în ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forţa armelor.

La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intră fără luptă în cetate, iar la 26 mai Ioan Capturi, noul pârcălab al Sucevei, jură credinţă marelui voievod care se intitula „domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a toată Ţara Moldovei“.

Suceava trăieşte pentru o clipă marele vis devenit realitate, primind oştile marelui voievod Mihai. Apoi, asupra oraşului s-au aşezat vremuri grele, intrând tot mai mult în anonimat.

În 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care Austria a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia şi Rusia (1768 - 1774), a primit o parte din teritoriul Moldovei (Bucovina) în care se află şi Suceava. Timp de un secol şi jumătate acest teritoriu a stat sub stăpânire habsburgică.

În vremea primului război mondial foarte mulţi bucovineni au fugit în Moldova şi s-au înrolat în armata română.

[modifică] Stema oraşului

Stema oraşului Suceava: în scut, pe câmp de azur, o cetate crenelata roşie, cu şapte turnuri, dotată cu ferestre luminate negru şi aşezată pe o câmpie verde; în faţa construcţiei Sfântul Gheorghe ecvestru, de argint, nimbat de aur, străpunge cu lancea un balaur, de asemenea, de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din cinci turnuri, din care iese stema Moldovei: capul de bour cu gât cu tot şi cu stea între coarne.

Semnificaţia. Sfântul Gheorghe, considerat în epocile feudală şi modernă, purtătorul de biruinţă al creştinătăţii, evocă faptul că oraşul s-a remarcat în lupta anti-otomană. Capul de bour, plasat deasupra coroanei murale, demonstrează că această urbe a fost odinioară capitala Moldovei.

[modifică] Populaţie

La ultimul recensământ (2002), populaţia oraşului număra 105.865 locuitori.

[modifică] Evoluţia demografică

• 1912: 11.229 locuitori
• 1930: 17.028 locuitori
• 1948: 10.123 locuitori
• 1956: 20.949 locuitori
• 1966: 37.697 locuitori
• 1977: 62.715 locuitori
• 1992: 114.462 locuitori
• 1999: 118.183 locuitori

Populaţia oraşului Suceava reprezinta aproximativ jumătate din populaţia urbană a judeţului Suceava.

[modifică] Cartiere

• Obcini
• Zamca
• Areni
• George Enescu
• Burdujeni
• Iţcani

[modifică] Instituţii

[modifică] Primăria Suceava

Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, a descentralizarii serviciilor publice, a eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, a legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale.

Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul şi capacitatea de a soluţiona şi gestiona, în numele şi în intresul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii. Autonomia locală este numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevazute de lege.

Consiliul local şi primarul, ca autorităţi ale administraţiei publice locale, au dreptul ca în limitele competenţelor lor să coopereze şi să se asocieze cu alte autorităţi ale administraţiei publice din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii. Conform legii, municipiul Suceava este persoană juridică de drept public, are patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină.

• Primar: Ion Lungu
• Viceprimar: Angela Zarojanu, Marian Ionescu
• Secretar municipiu: Ioan Ciutac

Site: www.PrimariaSv.ro

[modifică] Consiliul Judeţean Suceava

Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.

Consiliul judeţean este compus din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale.

• Preşedinte: Gavril Mîrza
• Vicepreşedinte: Constantin Eugen Uricec
• Vicepreşedinte: Stela Acatrinei
• Secretar General: Dumitru Dănilă

Site: www.CjSuceava.ro

[modifică] Prefectura Suceava

Prefectura este o instituţie publică cu personalitate juridică având rolul de a îndeplini atribuţiile şi prerogativele conferite prefectului prin Constituţie, legea administratiei publice locale şi alte acte normative.

Prefectul urmăreşte modul de realizare în judeţ a obiectivelor cuprinse în Programul de Guvernare şi prin aparatul propriu de specialitate dispune măsurile corespunzătoare. Prefectul este ordonator terţiar de credite.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor şi prerogativelor conferite prefectului, acesta este ajutat de un subprefect care îndeplineşte atribuţiile care îi sunt date prin acte normative, precum şi atribuţii delegate, prin ordin al prefectului, din domeniile de activitate ale aparatului propriu de specialitate al acestuia.

Prefectul are un aparat propriu de specialitate pe care îl conduce.

• Prefect: Orest Onofrei
• Subprefect: Ştefan Alexandru Băişanu
• Secretar General: Dumitru Paşniciuc

Site: www.PrefecturaSuceava.ro

[modifică] Obiective turistice

Obiectivele turistice de pe raza oraşului Suceava

[modifică] Biserici şi mănăstiri

• Biserica Sfânta Inviere
• Biserica Sfântul Dumitru
• Biserica Sfântul Ioan Botezatorul
• Mănăstirea Mirăuţi
• Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou
• Mănăstirea Zamca
• Biserica Sfântul Andrei
• Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

[modifică] Complexul muzeal Bucovina

Muzeul Sucevei a luat fiinţă în 1895 şi a căpătat statut de persoană juridică la 4 ianuarie 1900. "Complexul Muzeal Bucovina" este compus din:

• Muzeul de Istorie
• Muzeul Etnografic "Hanul Domnesc"
• Muzeul de Ştiinţele Naturii
• Cetatea de Scaun a Sucevei
• "Curtea Domnească" Suceava
• Muzeul Satului Bucovinean
• Planetariul
• Fondul Memorial Cultural ce include:
  • Casa memorială "Nicolae Labiş", Mălini
  • Casa memorială "Simion Florea Marian", Suceava
  • Casa memorială "Eusebiu Camilar", Udeşti
  • Casa memorială Solca
  • Casa muzeu Bilca
  • Complexul Muzeistic "Ciprian Porumbescu", Stupca

[modifică] Transport

Oraşul Suceava este situat pe magistrala 500 a Căilor Ferate Romane, cu legătură la Bacău şi Bucureşti. Este legat prin Vatra Dornei de Transilvania.

Suceava este situată pe DN2/E85 facând legătura cu Bucureşti şi Bacău şi pe DN17/E58 făcând legătura cu Vatra Dornei şi pe DN29/E58 cu Botoşani.

Oraşul are un aeroport civil în partea de nord-est, la Salcea. Aeroportul are curse de patru ori pe săptămână la Bucureşti Henri Coanda OTP şi Bacău. Din 7 martie 2006 au început curse de trei ori pe săptămână la Timişoara TSR, cu legături la destinaţii internaţionale prin Carpatair.

[modifică] Geografie

Municipiul Suceava este situat în platforma Suceava-Bosanci, parte componentă a Podişului Sucevei şi care face parte din Podişul Moldovei.

[modifică] Relief

Aspectul caracteristic al reliefului Sucevei este cel al unui vast amfiteatru, cu deschidere spre valea râului Suceava, cu înălţimea maximă de 435 m (dealul Ţarinca) şi cea minimă de 270 m (în zona albiei râului Suceava).

Relieful din zona oraşului şi din împrejurimi este foarte variat, cu o fragmentare sub formă de platouri, coline (cueste) şi dealuri (Zamca, 385 m; Viei, 376 m; Mănăstirii, 375 m; Ţarinca, 435 m) separate de văile râurilor Suceava, Şcheia, Tîrguluţ (Cacaina), Bogdana şi Morii.

Orientarea generală a interfluviilor, cât şi a văii Sucevei este NV—SE, conform structurii geologice cu caracter monoclival. Pantele reliefului se prezintă destul de variat. Majoritatea lor, aproximativ 60% din suprafaţa teritoriului, sunt sub 3°, 25% din teritoriu cuprinde pante între 3 şi 10°, iar 15% din teritoriu are pante peste 10°.

Principalele unităţi de relief din oraş şi din zona înconjurătoare, de vârstă cuaternară, pot fi clasificate în trei mari grupe:

• platourile, larg vălurite, reprezentate prin dealul Zamca şi dealul Cetăţii; cele sub formă de coline se întâlnesc numai în partea de sud-est a oraşului;
• versanţii deluviali (circa 25% din suprafaţă), apăruţi ca urmare a dinamicii active a proceselor geomorfologice (alunecări de teren, eroziuni areolare şi liniare), se întâlnesc mai ales în bazinul superior al văii Ţîrgului, pe versanţii de vest şi sud-est ai dealului Zamca şi pe versantul drept al Sucevei;
• şesurile aluvionare, modelate sub forma unor trepte, au un caracter îmbucat.

Ele s-au detaşat ca trepte prin adâncirea succesivă a albiei Sucevei astfel:

• o treaptă între 0 şi 2 m, inundabilă;
• o treaptă mai înaltă între 2 şi 4 m, inundabilă periodic;
• ultima treaptă între 4 şi 7 m este cea mai înaltă a şesului.

În afara acestor trei trepte ale şesului se mai pot delimita încă şase terase:

• terasa de 20-25 m în zona abatorului Burdujeni;
• terasa de 60-70 m, dealul Burdujeni;
• terasa de 100 m, dealul Viei şi dealul Mănăstirii;
• terasa de 130-140 m, dealul Velniţei;
• terasa de 150-160 m, dealul Ţarinca;
• terasa de 180-190 m, dealul Căprăriei.

[modifică] Geologie

În fundamentul oraşului, la adâncimea de 1500 m, se găseşte scufundată marea unitate geostructurală a Platformei Ruse, acoperită de depozite sedimentare necutate, de vîrstă paleozoică, mezozoică şi terţiară, cele mai noi straturi care alcătuiesc relieful actual fiind de vârstă sarmatică şi cuaternară.

Structurile depozitelor sarmatice (gresii şi calcare oolitice) reflectă regimul de platformă. Straturile sunt necutate, cu o uşoară înclinare sub 1° de la NV—SE. În zona vetrei oraşului relieful este şi mai nou, el fiind în întregime de vârstă cuaternară.

Râul Suceava a constituit agentul principal de modelare al reliefului. Structura geologică de platformă se reflectă în mod evident în relief prin formarea de creste, văi subsecvente (Şcheia, Tîrgului), văi cu caracter reconsecvent (Suceava) şi prin platouri şi coline cu caracter structural (Zamca, Cetatea de Scaun) şi cu aspect etajat.

[modifică] Soluri

Solurile din raza oraşului intră, în general, în categoria celor de silvostepă, solurile cernoziomice levigate fiind specifice zonei. Aceste soluri par o formă relictă, corespunzătoare unei epoci mai secetoase din trecut, dat fiind faptul că sunt soluri tipice de silvostepă. Ele sunt cele mai fertile soluri din zonă, folosite la cultura cartofului, sfeclei de zahăr şi cerealelor.

Pe terasele superioare ale Sucevei se găsesc soluri cenuşii de pădure, cu o fertilitate mai scăzută; în lunca Sucevei există soluri aluvionare, formate din depozite fluviale de pietriş şi nisip, utilizate, în parte, pentru cultura legumelor şi a cartofului.

[modifică] Climă

Din punct de vedere climatic oraşul Suceava se găseşte în zona climatului temperat continental de dealuri.

Unele caracteristici ale mediului inconjurător care influenţeaza clima:

• altitudine, grad de fragmentare şi orientare a versanţilor etc.
• peisajul urban, alcătuit din blocuri cu încălzire centrală, străzi pavate, industrie etc, au determinat existenţa unor deosebiri microclimatice între diferite puncte ale oraşului (centru, zona Iţcani-Gară, zona mănăstirii Zamca, zona Burdujeni-combinat şi zona Burdujeni-Centru).

Evoluţia vegetaţiei confirmă şi ea existenţa deosebirilor microclimatice dintre diferitele zone ale oraşului, diferenţa de producere a fenofazelor fiind de:

• două până la trei zile între centru şi zona Zamca;
• trei până la cinci zile între centru şi Şcheia;
• două zile între centru şi dealul Cetăţii.

[modifică] Hidrografie

Teritoriul judeţului Suceava aparţine în întregime bazinului hidrografic al Siretului. Principala apă curgătoare din perimetrul municipiului, Suceava, creează în dreptul oraşului o albie largă, un culoar de 1,5 km lăţime, în cea mai mare parte neinundabil, ca urmare a măsurilor de îndiguire şi protejare a întregului spaţiu afectat zonei industriale şi de agrement. De-a lungul timpului, râul Suceava a suferit deplasări succesive către S-SV, lăsând în partea opusă vechi albii sub formă de terase.

Un rol important atât în evoluţia văii principale, cât şi a celor afluente l-au avut procesele geomorfologice de modelare a versanţiior. Râul Suceava primeşte pe partea dreaptă pâraiele Şcheia şi Ţîrgului, cu versanţi asimetrici, iar pe stânga Mitocu, Bogdana, Dragomirna şi pârâul Morii. Apele stătătoare, sunt, în general, puţin răspândite, ele fiind recente creaţii artificiale (lacul de acumulare de la Dragomirna, iazurile de la Feteşti, Moara, Buneşti sau Siminicea).

[modifică] Vegetaţie

În împrejurimile oraşului se găseşte atât vegetaţie specifică zonei dealurilor, cât şi cea caracteristică zonei de luncă. Suceava şi teritoriul înconjurător aparţin în întregime zonei pădurilor de foioase care, mult reduse în decursul vremurilor, au căpătat un aspect discontinuu. În prezent, din vechiul codru au rămas împădurite doar masivul Dragomirna şi dealul Ciungilor-Ilişeşti.

Subarboretul acestor păduri este format din lemn cîinesc (Ligustrum vulgare), măceş (Rosa canina), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), alun sălbatic (Corylus colurna), soc (Sambucus nigra) etc. Răspândirea în trecut a pădurilor este atestată şi de o serie de fitonime ca: Dumbrăveni, Ipoteşti, Lisaura, Plopeni, Salcea, Tişăuţi şi altele.

Vegetaţia de luncă a Sucevei cuprinde plante hidrofile lemnoase (salcia, răchita, plopul, arinul) şi ierboase (rogoz, pipirig, izmă, piciorul cocoşului etc). Pe teritoriul municipiului şi în împrejurimi se găsesc şi plante rare, veritabile monumente ale naturii, ocrotite de lege. Astfel, la cca. 9 km de oraş şi la 1 km lateral de drumul european E 20 se află rezervaţia floristică Ponoare unde există dediţei (Pulsatilla patens şi Pulsatilla montana), ruşcuţa de primăvară (Adonis vernalis), frăsinei (Dictamnus albus), stânjenei (Iris coespitosa şi Iris sibirica), bulbuci (Trolius europeus) etc.

Tot în apropiere de Suceava, la 6 km de oraş, pe teritoriul comunei Moara, se află Rezervaţia floristică de la Frumoasa, mai mică decât cea de la Ponoare, cu specii asemănătoare, dar şi cu alte plante rare, printre care vineţelele (Centaurea marclialliana).

În perimetrul oraşului, în parcul central, langă Muzeul de ştiinţele naturii, se află un exemplar de fag roşu (Fagus sylvatica v. antropurpurea).

Pătura erbacee specifică zonei cuprinde mai ales pirul (Agropyron brandzae) şi iarba grasă (Portulaca oleracea).

De asemenea, se bucură de condiţii bune de dezvoltare cerealele, plantele tehnice, legumele; în lunca Sucevei serele ocupând şi ele un loc destul de însemnat alături de livezile de pomi fructiferi ce acoperă versanţii dealurilor din împrejurimi.

[modifică] Faună

Diversitatea condiţiilor fizico-geografice din zonă se reflectă şi în cadrul lumii animale prin bogăţia de mamifere, mai ales ierbivore, precum şi prin numeroasele păsări.

În pădurea de la Pătrăuţi trăieşte o colonie de cerbi (Cervus elaphus), iar în cea de la Mihoveni sunt mulţi fazani (Phasianus colchicus). Interes cinegetic în zonă mai prezintă iepurele (Lepus europaeus), căprioara (Capreolus capreolus), vulpea (Canis vulpes) şi mistreţul (Sus scrofa), care populează pădurile din apropiere. Dintre păsări predomină graurele (Onolus onolus), botgrosul (Coccothraustes coccotliraustes) şi sitarul (Scolopax rusticola).

Apele din zonă sunt populate cu mreană (Barbus jluviatilis), clean (Leuciscus cephalus), lipan (Thymolus thymolus), scobar (Chonarostoma nasus) şi crap (Cyprinus carpio).

[modifică] Etimologie

1. Simion Dascălul în Letopiseţul Ţării Moldovei până la Aron vodă: "Suceava scrie (Grigore Ureche) că o au descălecat nişte cojocari unguréşti, ce să chiamă pre limba lor suci, iar Suceava pre limba ungurească să chiamă Cojocărie." Numele se compune din magh. "szűcs" (pronunţat: "suci"), în trad. "cojocar", "suci" + sufixul slavo-român –eavă, rezultând cojocăr/ie (în maghiară szűcs/ség). Originea slavă /bulgară/ sau română a sufixului –eavă prezent în cuvintele gâlc/eavă, izn/oavă, ispr/avă etc. este dezbătută şi astăzi Alexandru Ciorănescu: Dicţionarul etimologic al limbii române 3760.
2. De la râul Suceava, al cărui nume vine din românescul soc (specie de arbuşti), articulat socea + sufixul slav -va (prezent şi în Mold/o/va) (KISS Lajos: Földrajzi nevek etimológiai szótára /în trad. Dicţionarul etimologic al numelor geografice/, Akadémiai Kiadó, Budapesta, 1980). Această etimologie este problematică, fiindcă forma articulată a substantivului soc este "socul", nu "socea".

[modifică] Note

1. ↑ Situl Primăriei: Municipiul Suceava

[modifică] Legături externe

• Primăria Suceava
• Fotografii Suceava Suceava 1914 - 1965
• Viata economica a Sucevei - Catalog de firme