Muzeul de Artă Timişoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

**Muzeul de Artă Timişoara**
Palatul Baroc găzduieşte Muzeul de Artă
Înfiinţat	1 ianuarie 2006
Adresa	Piaţa Unirii, nr.1
Director	Marcel Tolcea
Website	http://www.muzeuldeartatm.ro/

Muzeul de Artă Timişoara este un muzeu de artă aflat în Palatul Baroc din Timişoara. Muzeul a luat fiinţă după desprinderea secţiunii de artă a Muzeului Banatului, care a funcţionat o perioadă într-o aripă din actuala clădire. Muzeul a devenit instituţie de sine stătătoare pe 1 ianuarie 2006, director fiind profesorul universitar Marcel Tolcea. O dată cu finalizarea unei bune părţi din lucrările de restaurare a palatului şi a spaţiului expoziţional, muzeul extins a putut fi inaugurat la 21 decembrie.

Muzeul include o colecţie unică de lucrări şi obiecte personale ale pictorului Corneliu Baba, cu 90 de piese. Alte 3 secţiuni includ colecţiile de artă contemporană, decorativă şi europeană. În patrimoniul muzeului se mai găsesc colecţii de pictură românească, bănăţeană şi pictură religioasă, acestea momentan nu sunt expuse din lipsă de spaţiu. Parterul este dedicat expoziţiilor temporare.

[modifică] Istoric

Actualul muzeu este rezultatul unui proces care a durat peste 120 de ani. Începuturile colecţiei care a dat naştere secţiunii de artă a Muzeului Banatului (la origine Muzeul din Timişoara) sunt consemnate în 1879^[1], când Ormos Zsigmond (1813 - 1893), unul dintre fondatorii muzeului Banatului, colecţionar şi istoric de artă, donează colecţia substanţială de pictură europeană. În 1940 muzeul este reorganizat de directorul A.Ciupe, care separă secţiunile pe categorii. Astfel ia fiinţă Secţiunea artistică sau Pinacoteca.^[2]

În 1969 secţia de artă a început să se desprindă de Muzeul Banatului, beneficiind de un spaţiu propriu, în clădirea Centrului cultural francez. În 1986, aceasta a fost mutată într-o aripă din Palatul Baroc, în restaurare încă de la sfârşitul anilor '70. La 1 ianuarie 2006, secţia de artă s-a desprins definitiv de Muzeul Banatului şi a devenit "Muzeul de Artă Timişoara". Abia în 21 decembrie, o dată cu terminarea lucrărilor de renovare a palatului, s-au deschis porţile muzeului extins.

[modifică] Colecţia "Baba"

Odihnă pe câmp (1954), una dintre picturile din colecţia "Baba"

Colecţia cuprinde 90 de obiecte, în marea majoritate tablouri, dar şi câteva obiecte personale ale pictorului Corneliu Baba. La baza colecţiei stă donaţia efectuată de soţia artistului, o mică parte din tablouri provenind de la Muzeul Naţional de Artă şi Muzeul de Artă al Municipiului Bucureşti, cu titlu de împrumut.

Printre tablouri se regăsesc cele mai cunoscute lucrări precum Odihnă pe câmp (1954), Întoarcerea de la sapă (1943), autoportrete, o parte din ciclul "Regele nebun" sau seria "Arlechin", peisaje veneţiene şi spaniole. Deasemenea din colecţie ies în evidenţă şi portretele lui Mihail Sadoveanu, Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu sau Tudor Arghezi în pictura Tudor Arghezi cu soţia (1961).

[modifică] Artă contemporană

Secţia de artă contemporană cuprinde 8 săli în care se regăsesc diferite concepte ale artei contemporane din Timişoara. Aici se găsesc lucrările unor artişti precum Julius Podlipny, Aurel Breilean, Simion Lucaciu, Diodor Dure, Leon Vreme, Romul Nuţiu, Gabriel Popa, Adalbert Luca, Ciprian Radovan, Béla Szakáts, Ion Sulea-Gorj, Viorel Toma, Zoltan Molnar, Peter Jecza, Victor Gaga.

Câte o sală separată sunt dedicate artiştilor Paul Neagu, Constantin Flondor şi grupurilor 111 (Flondor, Roman Cotoşman, Ştefan Bertalan) şi Sigma (Bertalan, Flondor, Doru Tulcan, Ion Gaita, Elisei Rusu, Lucian Codreanu).

[modifică] Artă decorativă

Exponatele prezente aici sunt doar o selecţie din cele peste 1.500 de piese prezente în colecţia Muzeului. Printre obiecte se găsesc piese de mobilier, faianţe şi porţelanuri, căni de bere (produse în ateliere europene dar şi locale), ceasuri. Sunt reprezentate variantele stilistice baroc, rococo, clasic, empire sau bidermeier.

[modifică] Artă europeană

Colecţia de artă europeană este cea mai extinsă ca suprafaţă expoziţională, cuprinzând picturi reprezentative pentru cele mai importante şcoli de pictură europene, pe o perioadă care începe din secolul XVI şi până în secolul XX. Sunt reprezentate şcolile de artă italiană, flamandă, olandeză, germană, austriacă şi maghiară.

Şcoala italiană este cea mai numeroasă din întreaga colecţie. Deşi nu conţine nume foarte mari, colecţia este expusă cronologic şi reuşete să acopere şi să evidenţieze evoluţia celor mai importante curente din perioada secolelor XV - XVII. Se regăsesc numele unor pictori italieni precum Andrea Schiavone, Agostino Carracci, Donato Veneziano, Lazzaro Baldi, Pietro Rotari, Marcantonio Franceschini, Gregorio Lazzarini, Antoni Mara, Carlo Caliari, Francesco Ubertini, Marcello Venusti, Pietro Perugino, Giacomo Cipper, Girolamo Forabosco, Alessandro Varotari, Luca Giordano, etc.

Şcoala flamandă şi olandeză este reprezentată de artişti precum Adam Willaerts, Philips Wouwermans, Frans Pourbus, Jan Fyt, Jacob Duck, Jacob van de Kerckhoven (Giacomo da Castello), Van der Voort, etc.

Şcolile germane, austriacă şi maghiară sunt reprezentate de artişi precum Asam Kosmas Damian, Michael Wutky, Jan Kupetzky, Anton Ignaz Hamilton, Christian Seybold, Ludwig Dill, Adolf Bock, Adolf Eberle, Karl Duxa, Lászlo Paál, Árpád Romek, Ligeti Antal, György Vastagh, etc.

Şcoala franceză este reprezentată de un număr mai mic de lucrări ale unor pictori precum Jules Dupré, Diaz de la Peňa, Fernand Gérard le Gout, Louis Roger.