Naturalism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
Serie de articole despre artă
|
| Istoria artei |
 |
| Arta preistorică |
|
| Arta antică |
| Arta medievală |
| Arta occidentală |
|
| Arta contemporană |
|
| Arta etnografică |
|
Naturalismul este o ramură a realismului, o mişcare literară proeminentă la sfârşitul secolului XIX în Franţa şi în restul Europei.
Scriitorii naturalişti au fost influenţaţi de către teoria evoluţionistă a lui Charles Darwin. Aceştia credeau că ereditatea unei persoane şi mediul decid caracterul acesteia. În timp ce realismul încearcă doar să descrie subiecţii aşa cum sunt ei în realitate, naturalismul radicalizează principiile estetice ale realismului în direcţia reprezentării aspectelor dure, brutale ale realităţii.
Ambele sunt opuse Romantismului, în care subiecţii au o simbolistică profundă, sunt idealistici şi cu puteri supranaturale. Naturalismul considera că mediul socio cultural exercită o influenţă absolut covârşitoare în apariţia şi dezvoltarea personalităţii umane. De asemenea studiau elemente umane tarate, alcoolici, criminali, sau persoane alterate genetic de un mediu social viciat.
Observaţiile lor în materie de psihologie erau totuşi rudimentare având în vedere că psihologia se dezvoltă abia după apariţia teoriilor lui Sigmund Freud. Naturaliştii au adoptat de asemenea tehnica descrierii detaliate de la predecesorii lor imediaţi, realiştii.
Principalul susţinător al naturalismului a fost Émile Zola, care a scris un tratat despre subiect ("Le roman experimental") şi a folosit stilul în multele sale romane. Alţi autori francezi influenţaţi de Zola sunt Guy de Maupassant, Joris Karl Huysmans şi fraţii Goncourt.
Elementele naturaliste se găsesc în literatura română în unele nuvele ale lui Caragiale şi Delavrancea sau în proza lui Liviu Rebreanu. Adesea termenul naturalism este folosit de către criticii literari cu un sens mai general, care îl apropie de cel al termenului realism, subliniind conformitatea cu natura, fidelitatea faţă de realitate a reprezentării artistice.
[modifică] Naturalism filosofic
În timp ce naturalismul literar este similar în definiţie cu cel filozofic şi cu mişcările artistice care poartă acelaşi nume, acestea nu au avut niciodată vreo legătură şi nici nu au avut o importanţă mare pentru acesta. Muzica din acea perioadă, totuşi, a fost influenţată la un moment dat de acesta.
Puţin înainte de 1900, simbolismul şi neo-romantismul au apărut ca reacţii la naturalism şi realism.
[modifică] Naturalismul în literatura română
Putem vorbi de naturalism, încă de la Ioan Slavici - în Moara cu Noroc - naturalismul definitivându-se prin semnalarea şi notarea senzaţiilor fizice şi fiziologice (transpiraţie, "inima care bate gata să-i sara din piept" etc).
Naturalismul în literatura română va conduce la naşterea realismului.
Un alt scriitor român care a fost apropiat de estetica naturalismului este Ion Luca Caragiale. În nuvelele sale Păcat, În vreme de război, Grand Hotel Victoria Română sau O făclie de Paşte, Caragiale a folosit numeroase procedee naturaliste.
