Neo-baroc
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
Serie de articole despre artă
|
| Istoria artei |
 |
| Arta preistorică |
|
| Arta antică |
| Arta medievală |
| Arta occidentală |
|
| Arta contemporană |
|
| Arta etnografică |
|
Neo-baroc este un termen desemnând creaţiile artistice care au ca elemente preponderente ale aspectului general şi a stilului lor elemente baroc, respectiv ale stilului baroc, dar nu aparţin temporal perioadei "normale" a barocului. Neo-barocul se poate referi la arte decorative, pictură, sculptură, muzică, literatură şi arhitectură, dar este cel mai frecvent folosit pentru a caracteriza muzică şi arhitectură.
Cuprins |
[modifică] Exemple de arhitectură neo-baroc
Câteva exemple de arhitectură neo-baroc sunt următoarele clădiri, ansambluri de clădiri sau structuri:
- Băile Széchenyi din Budapesta, Ungaria
- Fostul palat regal, azi Galeria Naţională de Artă din Sofia, Bulgaria.
- Memorialul Ashton din Lancaster, Lancashire, Anglia
- Moscheia Ortaköy din Istanbul, Turcia
- Opera Garnier (cunoscută şi sub numele de Palatul Garnier sau Opera din Paris) din Paris, Franţa
- Opera Semper din Dresden, Germania
- Palatul Alferaki din Taganrog, Rusia
- Palatul Beloselsky-Belozersky din Saint Petersburg, Rusia
- Palatul Christiansborg din Copenhaga, Danemarca
- Teatrul Naţional Lucian Blaga, Cluj-Napoca, România
 Foaierul Operei din Paris construită de Charles Garnier, finalizată în 1875 |
 Băile Széchenyi din Budapesta. |
Există numeroase clădiri post-moderne construite într-un stil care s-ar putea numi "baroc" sau "neo-baroc", aşa cum a fost caracterizată The Dancing House din Praga a arhitecţilor ceh Vlado Milunić şi canadiano-american Frank Gehry, care au descris-o ei înşişi ca fiind de factură a unui "nou baroc". [1]
[modifică] Muzică neo-baroc
- Vezi şi Neoclasicismul în muzică
Câteva exemple de compozitori care au trăit după perioada barocă propriu-zisă , care au utilizat structuri muzicale baroc sau forme tipice de muzică baroc, aşa cum ar fi contrapunctul şi fuga, în lucrările lor:
- Ludwig van Beethoven (1770 – 1827), german
- Hendrik Bouman (n. 1951), olandez
- Paul Hindemith (1895 – 1963), german
- Elodie Lauten (n. 1950), francez, ulterior cetăţean naturalizat al Statelor Unite
- Witold Lutosławski (1913 – 1994), polonez
- Mark Moya (n 1980), american
- Wolfgang Amadeus Mozart (1756 – 1791), austriac
- Giorgio Pacchioni (n 1947), italian
- Max Reger (1873 – 1916), german
- Peter Schickele (n. 1935), american, cunoscut sub pseudonimul P. D. Q. Bach cu ani inversaţi (1807 - 1742), ca o parodie
- Michael Starke (compozitor) (n. 1955), american
- Igor Stravinsky (1882 – 1971), rus.
[modifică] Bibliografie
[modifică] Note
[modifică] Legături externe
 |
Portal Artă |
| Stiluri renăscute în arhitectura secolului al 19-lea | |
|---|---|
| Neo-clasicism: | Directoire şi Empire • Regency • Neo-egipteană • Neo-greacă |
| Neo-romanesc şi Neo-bizantin: | Romanesc Richardsonian • Ruso-bizantină • Renaşterea moscovită |
| Neo-gotică: | Scottish Baronial • Tudorbethan • Muscovite Gothic • Moorish Revival • Indo-Saracenic |
| Neo-Renaissance: | Italianate • Second Empire • Châteauesque • Jacobethan |
| Neo-Baroque and 18th century: | Beaux-Arts • Wrenaissance • Queen Anne • Georgian Revival • Colonial Revival |
