Partidul Socialist Revoluţionar
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Partidul Socialist Revoluţionar (în limba rusă Партия социалистов-революционеров, Partiia saţialistov-revoliuţionerov (П СР ), SR-ii, эсеры Eserii) a fost un partid politic din Rusia la începutul secolului al XX-lea.
Programul lor era de tip socialist democratic şi avea sprijinul ţărănimii ruseşti, în rândurile cărora politica lor de socializare a pământului avea mai mult succes decât cea de naţionalizare a pământului a bolşevicilor. Politica lor poate fi descrisă în linii mari ca fiind una de stânga, deşi mult mai moderată decât a bolşevicilor. Ei au apărut din rândurile mişcării populiste. Odată cu creşterea economică din Rusia sfârşitului de secol XIX, ei au încercat să-şi lărgească baza politică atrăgând forţa de muncă urbană, carea avea o rapidă creştere numerică, alături de ţărănime, către care era orientat iniţial programul lor. Intenţia lor era aceea de a lărgi conceptul de popor pentru a cuprinde toate elementele societăţii care doreau să vadă sistemul ţarist distrus.
Revoluţia rusă din februarie 1917 le-a adus ‘‘‘Eserilor’‘‘ un rol politic mult mai important, unul dintre membrii partidului, Alexandr Fedorovici Kerenski, intrând în guvernul liberal, iar în cele din urmă ajungând şeful Guvernului Provizoriu.
În 1917, eserii s-au divizat în două facţiuni: cei care sprijineau Guvernul Provizoriu şi cei care îi sprijineau pe bolşevicii care erau în favoarea revoluţiei comuniste. Cei care au sprijinit revoluţia au fost cunoscuţi sub numele de socialist revoluţionarii de stânga (eserii de stânga), în timp ce cei care au rămas după divizarea partidului au devenit cunoscuţi ca eserii de dreapta.
Eserii au intrat treptat într-un con de umbră după ce Revoluţia din Octombrie i-a propulsat pe scena politică pe bolşevici, şi aceasta în ciuda faptului că la alegerile pentru Adunarea Constituantă ei au câştigat aproximativ 40% din voturile populare în comparaţie cu cele numai 25% ale comuniştilor. Ca să scape de acest handicap, bolşevicii au dizolvat Adunarea Constituantă, iar eserii au pierdut din importanţa care o aveau, deşi câţiva eseri de stânga au intrat în guvernul sovietic pentru o vreme, până când au demisionat după semnarea Tratatul de la Brest-Litovsk. Câţiva eseri de stânga au intrat în rândurile Partidul Comunist.
Mulţi eseri au luptat pentru verzi în războiul civil rus alături de menşevici şi alte elemente socialiste interzise de regimul bolşevic. O membră a socialiştilor democraţi, Fania Kaplan, a încercat să-l asasineze pe Lenin ca răspuns la proscrierea colegilor ei de partid. răscoala din Tambov împotriva bolşevicilor a fost conndusă de un eser, Alexandr Antonov.
