Paul Ricoeur
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Paul Ricoeur (n. 27 februarie 1913 - d. 20 mai 2005) este unul dintre cei mai importanţi filozofi francezi contemporani. A fost profesor la mai multe universităţi din Franţa (Strasbourg, Sorbona, Nanterre) şi din America de Nord (Montreal, Yale, Chicago).
Situat în descendenţa fenomenologiei lui Edmund Husserl şi a filosofiei lui Karl Jaspers, Paul Ricoeur s-a dedicat unei filozofii de tip academic, situându-se departe de modele ce au populat periodic peisajul gândirii franceze. Studiile sale abordeaza, din perspectiva hermeneuticii, deopotrivă limbajul, literatura, religia şi fenomenele sociale.
Este, poate, gânditorul francez cel mai bine plasat pentru a realiza o confruntare mutual profitabilă şi ţintind la o sinteză superioară între gândirea continentală franceză şi germană, de o parte, şi filozofia analitică anglo-americană, de cealalta parte.
[modifică] Opere principale
- De l'interpretation. Essai sur Freud (1965)
- Le conflit des interpretations (1969)
- La Metaphore vive (Metafora vie) (1975)
- Temps et recit (1983–1985)
- A l'ecole de la phenomenologie (1986)
- Le Juste (1995)
- L'Ideologie et l'utopie (1997)
- Penser la Bible (1998, cu Andre LaCoque)
- De la traduction ( 2001)
Exista in opera sa si legaturi cu metoda psihanalitica a lui S.Freud. Metoda psihanalitica este, pentru Ricoeur o metoda de interpretare si prin intermediul ei putem ajunge la descifrarea subiectului. Conceptia asupra rolului psihanalizei ca metoda de interpretare in demersul interpretativ al subiectului o gasim in special in lucrarea intitulata " Despre interpretare- Eseu asupra lui Freud".
[modifică] Legături externe
Unicitatea operei filosofice a lui Paul Ricoeur constă în multitudinea de concepţii asupra interpretării pe care le pune în discuţie, le interpretează şi critică, păstrând din fiecare câte ceva, interpretat inşă într-un mod propriu. Un subiect important în întreaga sa operă îl constituie interpretarea subiectului.
