Fenomenologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Fenomenologia (din limba greacă: phainómenon şi logos = studiul fenomenelor) este un curent filosofic din secolul al XX-lea, care încearcă să descrie structura experienţei, aşa cum este reprezentată în conştiinţă, nu ca fapte ci ca esenţă a lucrurilor (eidos), fără să apeleze la teorii sau la metodele altor discipline, cum ar fi ştiinţele naturii. Conceptul de fenomenologie apare mai întâi la Hegel, care în 1807 a publicat lucrarea "Phänomenologie des Geistes" ("Fenomenologia spiritului"). Fenomenologia modernă îşi are rădăcinile în psihologia descriptivă a lui Franz Brentano şi se bazează în mare măsură pe concepţiile lui Husserl, expuse mai ales în opera sa capitală, "Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie" ("Idei pentru o fenomenologie pură şi pentru o filosofie fenomenologică", 1913). Fenomenologia a fost mai departe dezvoltată de Martin Heidegger în Germania şi de Maurice Merleau-Ponty şi Jean-Paul Sartre în Franţa, ceea ce a dus la apariţia existenţialismului.

Cuprins 1 Fenomenologia în Filosofie 1.1 Alţi exponenţi ai fenomenologiei 2 Fenomenologia în Psihologie 3 "Noua Fenomenologie" 4 Fenomenologia în România 4.1 SOCIETATEA ROMÂNĂ DE FENOMENOLOGIE 4.2 CECAF (Centrul de cercetări aplicate in fenomenologie) 5 Legături externe

[modifică] Fenomenologia în Filosofie

Fenomenologia în concepţia lui Husserl se poate defini ca o metodă "ştiinţifică" de gândire transcendentală, prin care să se ajungă la structurile universale ale experienţei. Ea propune o înţelegere a lumii lipsită de prejudecăţile naturaliste, dominante în epoca respectivă. Husserl se bazează pe principiul de intenţionalitate emis de Franz Brentano, care afirmă că particularitatea conştiinţei constă în faptul că este totdeauna conştiinţa a ceva. Se ajunge la diferenţa între

• noetic, ceea ce ţine de actele conştiinţei (a crede, a voi, a iubi...) şi
• noematic, ceea ce apare în urma actului noetic (ceea ce este crezut, voit, iubit...).

Fenomenologii ilustrează astfel dorinţa lor de a înţelege fenomenele în expresia lor pură prin fundamentarea relaţiilor intenţionale. Husserl spera ca prin această metodă să elibereze filosofia de "criza de gândire", care caracteriza începutul secolului al XX-lea.

La început, fenomenologia a preocupat un număr restrâns de filosofi. Principalul continuator al tradiţiei lui Husserl în Germania a fost Martin Heidegger. În lucrarea sa "Sein und Zeit" ("Fiinţă şi Timp", 1927), consideră filosofia ca o metodă diferită de ştiinţă şi pune pe primul plan ca disciplină în procesul de cunoaştere Ontologia fenomenologică. Din perspectiva metodologiei transcendentale, Fiinţa este privită ca un corelat al luării ei ca act de conştiinţă, fără presupuneri sau judecăţi asupra existenţei sau non-exitenţei conţinutului conştiinţei. În Franţa, fenomenologia, prin lucrările lui Merleau-Ponty şi Sartre, stă la baza existenţialismului.

[modifică] Alţi exponenţi ai fenomenologiei

• Max Scheler
• Alfred Schutz
• Jean-Paul Sartre
• Maurice Merleau-Ponty
• Emmanuel Levinas
• Jan Patocka
• Paul Ricoeur
• Jacques Derrida
• Jean-Luc Marion

[modifică] Fenomenologia în Psihologie

Fenomenologia a avut o mare influenţă asupra psihologiei contemporane şi, în mod general, asupra epistemologiei. Pornindu-se de la lucrările lui Ludwig Binswanger, a apărut un nou curent în clinica psihiatrică, şi s-a dezvoltat metoda de psihoterapie instituţională (Pierre Fédida). În această direcţie sunt de menţionat şi lucrările lui Marc Richir.

[modifică] "Noua Fenomenologie"

"Noua fenomenologie" s-a dezvoltat începând din anul 1960, în urma lucrărilor lui Hermann Schmitz. Noua fenomenolgie porneşte de la starea de "uimire afectivă" şi se dezvoltă pe experienţa de viaţă la propria fiinţă. Temele preferate sunt:

• Subiectivitatea
• Experienţa de viaţă între regresie şi emancipare personală
• Împăcarea fiinţei umane cu realitatea sa animală
• Eşuarea spiritului apusean etc.

[modifică] Fenomenologia în România

[modifică] SOCIETATEA ROMÂNĂ DE FENOMENOLOGIE

Un elev al lui Heidegger a fost Alexandru Dragomir. În urma străduinţelor lui Cristian Ciocan si Gabriel Cercel, cu ajutorul lui Mihai Şora şi Gabriel Liiceanu, în anul 2000 a luat fiinţă "Societatea Română de Fenomenologie" care, în colaborare cu Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, a organizat in 2002 un "Centru de Studii Fenomenologice", care publică revista "Studia Phaenomenologica".

• http://www.phenomenology.ro/
• http://groups.yahoo.com/group/newsletter_of_phenomenology

[modifică] CECAF (Centrul de cercetări aplicate in fenomenologie)

În 6 decembrie 2002, cu ocazia colocviului de „Cercetări fenomenologice recente in Cluj”, a fost fondat CECAF (Centrul de cercetări aplicate in fenomenologie) ca instituţie de cercetare afiliată Departamentului de filozofie al UBB Cluj-Napoca. Cercetări fenomenologice au fost efectuate în Cluj de aproape 20 de ani. O multitudine de proiecte de cercetare, personale sau colective, s-au derulat în această perioadă. Într-o singura decadă, fenomenologia s-a dezvoltat dintr-o simplă activitate academică orientată spre lectura şi recepţia scrierilor fenomenologice elementare descizând cercetări de amploare şi elucidări a diverselor domenii ale realităţii. Această dezvoltare a deschis dialoguri fructuoase cu alte curente filosofice contemporane, cum ar fi postmodernismul, filosofia analitică şi hermeneutica, sau cu diverse discipline ştiinţifice: sociologia, teoria arhitecturii şi urbanismul, psihiatria sau antropologia. Fenomenologii din Cluj au susţinut fondarea "Societăţii române de fenomenologie" (SRF) şi au fondat "Asociaţia română de cercetători francofoni în ştiinţele umane" (ARCHES), un spaţiu destinat activităţiilor de cercetare conjugate şi interdisciplinare desfăşurate la nivel naţional şi internaţional.

[modifică] Legături externe

• Societatea română de fenomenologie - Bucureşti
• Portalul român al fenomenologiei Cluj-Napoca
• CECAF Cluj-Napoca
• Bulletin d'analyse phénoménologique
• Journal of the British Society for Phenomenology
• Research in Phenomenology
• Studia Phaenomenologica
• Newsletter of Phenomenology