Philolaos
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Philolaos (greacă: Φιλόλαος Philólaos) (c. 480 î.Hr. – c. 405 î.Hr.) a fost matematician şi filosof grec.
Cea mai bună mărturie pentru perioada în care a trăit este menţionarea sa în dialogul platonician Phaidon, unde se indică faptul că Philolaos a locuit în Teba dar a părăsit-o înainte de moartea lui Socrate. A fost un important pitagorician din secolul al V-lea î.Hr.. Cele douăzeci de fragmente atribuite lui Philolaos par a fi contrafaceri post-aristotelice.
[modifică] Cosmologie
Philolaos a fost primul filosof care a atribuit mişcare Pământului. Susţinea că nouă corpuri cereşti se rotesc în jurul unui foc central. Cel mai aproape de centru, antichton sau antipământul, o planetă invizibilă, apoi Pământul, Luna, Soarele, cinci planete după care venea sfera purtătoare a stelelor fixe. Dincolo de acest strat exterior, un zid din eter fierbinte închidea universul din toate părţile. Acest "foc exterior" era o a doua sursă de lumină.
[modifică] Bibliografie
- Arthur Koestler, Evoluţia concepţiei despre Univers de la Pitagora la Newton, ed. Humanitas
[modifică] Legături externe
| Acest articol face parte din seria filozofilor presocratici |
|
Şcoala milesiană : Thales • Anaximandru • Anaximene Şcoala pitagoreică : Pitagora • Alcmeon • Philolaos • Archytas Şcoala din Efes : Heraclit — Şcoala eleată : Xenofan • Parmenide • Zenon din Eleea • Melissos din Samos Pluraliştii : Anaxagora • Empedocle — Atomiştii : Leucip • Democrit Sofişti : Protagoras • Prodicos • Gorgias • Hippias • Critias |
