Empedocle
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Empedocle (c. 490 – c. 430 î.Hr.) a fost filosof grec presocratic.
Reprezentant al unei familii de frunte din Acragas (o colonie grecească din Sicilia, azi Agrigento), Empedocle participă la răsturnarea regimului oligarhic din cetatea natală şi, refuzând apoi să sprijine inaugurarea unui nou regim autoritar, preferă săcutreiere, ca retor, medic întreaga Sicilie.
Din creaţia lui s-au păstrat fragmentar două poeme filosofice: Peri physeos (Despre natură) şi Katharmoi (Purificări). Primul este consacrat evoluţiei materiei, de la formele ei elementare, la alcătuirea universului şi la apariţia fiinţelor vii. Al doilea, influenţat de gândirea pitagoreică, are ca temă sufletul uman. Asemenea filosofilor naturalişti ionieni sau a lui Parmenide, Empedocle consideră că universul reprezintă doar formele pe care le ia physis (substanţa primordială) în transformările ei.
Empedocle identifică 4 elemente ca substanţe primordiale imuabile, eterne, necreate şi indestructibile:
care nu pot trece unul într-altul, ci se pot doar combina şi separa mecanic. Din acest proces continuu de unire şi dispersare, rezultat al acţiunii a două forţe universale ("puteri dominante" sau "principii"), iubirea (philotes) şi ura (neikos), reprezentări alegorice ale forţelor centripetă şi centrifugă, iau naştere toate obiectele şi vieţuitoarele universului. Acţiunea acestor două forţe este determinată de un principiu siperior, numit de Empedocle ananke (necesitate), concepută ca o esenţă a existenţei. La Empedocle, materia şi energia nu pot subzista separat.
Despre natură este, prin forţa poetică şi sugestivitatea imaginilor, poate cea mai impresionantă creaţie literară a filosofilor presocratici. Materialist, Empedocle a căutat şi în cercetările din alte domenii ale ştiinţei explicaţii raţionale, eliminând constant intervenţia zeilor tradiţionali; a studiat apariţia plantelor, animalelor, a omului, fiind considerat uneori un precursor al teoriilor biologice moderne.
Poemele sale filosofice, cu reale calităţi literare au circulat şi au fost citite până la sfârşitul antichităţii. "Vagabond exilat de zei", cum se autoproclamă, Empedocle a fost unul dintre cele mai scormonitoare minţi ale epocii, gândirea sa influenţându-i pe Democrit, Platon, Aristotel, Lucreţiu şi atrăgându-i pe Holderin, Nietzsche sau Freud.
[modifică] Referinţe
- Diogenes Laertios - Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, Ed. Minerva, 1997
| Acest articol face parte din seria filozofilor presocratici |
|
Şcoala milesiană : Thales • Anaximandru • Anaximene Şcoala pitagoreică : Pitagora • Alcmeon • Philolaos • Archytas Şcoala din Efes : Heraclit — Şcoala eleată : Xenofan • Parmenide • Zenon din Eleea • Melissos din Samos Pluraliştii : Anaxagora • Empedocle — Atomiştii : Leucip • Democrit Sofişti : Protagoras • Prodicos • Gorgias • Hippias • Critias |
