Regele României
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
Regele României a fost titlul oficial al conducătorului Regatului României din 1881 până în 1947 când, sub presiunea autorităţilor comuniste, România a fost proclamată republică.
Statul a fost numit Principat al României până în 1862, după unirea din 1859 a statelor vasale Imperiului Otoman, Ţara Românească şi Moldova, sub Alexandru Ioan Cuza ca şi Principe de România, sau Domnitor. Cuza a devenit principe a fiecărui principat în 1859. A fost detronat în 1866 de către parlamentul român, care a invitat apoi un prinţ german din familia de Hohenzollern-Sigmaringen, Carol să devină noul principe al României.
Independenţa României faţă de Imperiul Otoman a fost recunoscută oficial în 1878 la Congresul de la Berlin; principatul a devenit regat în 1881, cu Prinţul Carol drept Carol I.
România a fost o monarhie constituţională pe majoritatea existenţei sale ca regat, cu excepţia perioadei 1938-1939, când Carol II a demis guvernul şi a instituit o dictatură regală.
[modifică] Listă de Regi ai României
Pentru lista conducătorilor de dinainte de 1866 vezi Lista domnilor Ţării Româneşti, Lista domnilor Moldovei and Listă de voievozi ai Transilvaniei. Vezi Lista preşedinţilor României pentru lista preşedinţilor de după 1947.
Afiliere | Perioada | Conducător | Observaţii | Ani de conducere |
---|---|---|---|---|
Hohenzollern | 1881-1914 | Carol I | înainte a condus ţara ca şi Domnitor (Prinţ) de România din 1866 | 33 dintr-un total de 48 ani de domnie |
Hohenzollern | 1914-1927 | Ferdinand | -- | 13 |
Hohenzollern | 1927-1930 | Mihai | prima domnie; regenţă | 3 |
Hohenzollern | 1930-1940 | Carol al II-lea | -- | 10 |
Hohenzollern | 1940-1947 | Mihai | a doua domnie | 7 |
Deşi Regele Mihai nu este conducător al statului, joacă un rol cheie în chestiunile de stat române.