Sămânţă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sămânţa este un organ al plantelor superioare, care poate fi, fie liberă, adică neânchisă în fruct ca la plantele încadrate în Încrengătura Pinophyta (ex: brad, pin, molid), fie închisă în fruct ca la plantele din Încrengătura Magnoliophyta (Angiospermatophyta), (vezi Regnum Plantae subcapitolul Clasificarea regnului). Sămânţa provine din transformarea ovulului în urma fecundaţiei. Plantele care produc sămânţă în ciclul lor de dezvoltare ontogenetică sunt denumite spermatofite.
Cuprins |
[modifică] Morfologia seminţei
Forma seminţei variază de la o plantă la alta şi uneori poate constitui caracter de specificitate.
Mărimea seminţei depinde de specie, de factorii de mediu din timpul formării, de agrotehnica aplicată şi în special de numărul de seminţe pe care le conţine fructul.
[modifică] Anatomia seminţei
Sămânţa este alcătuită din: embrion, endosperm şi tegument seminal.
Embrionul provine din diviziunea oului, ou care după fecundaţie se divide în două celule suprapuse. Din embrion, prin germinaţie, se poate dezvolta o nouă plantă, la germinare embrionul foloseşte amidonul din sămânţă ca sursă de nutriţie.
Endospermul provine din diviziunea celulei triploide formate în urma fecundării nucleului secundar al sacului embrionar cu unul dintre nucleii spermatici.
Tegumentul seminal provine din transformarea integumentelor ovulului şi este alcătuit din două zone diferenţiate: testa şi tegmen.
[modifică] Fiziologia seminţei
Adaptarea plantelor pentru răspândirea seminţelor.
Plantele care îşi diseminează singure seminţele sunt denumite autochore, cele care diseminează prin intermediul unor factori externi ai mediului, sunt allochore, iar cele zoochore îşi răspândesc seminţele prin intermediul animalelor. Există şi plante hidrochore care îşi răspândesc seminţele prin intermediul curenţilor de apă.
Germinarea seminţei are loc în urma unor procese calitative şi cantitative care determină trecerea de la viaţa latentă a seminţei în viaţă activă, având ca rezultat dezvoltarea unei plante noi. Această trecere este influenţată atât de factori interni (maturitatea seminţei, puterea de germinare, integritatea şi puritatea seminţei), cât şi externi (solul, apa, aerul, temperatura, lumina).
[modifică] Legături externe
[modifică] Bibliografie
- Dicţionar enciclopedic român, Editura politică, Bucureşti, 1966
- Botanică farmaceutică, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981.
 |
Acest articol despre biologie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
| Organe ale plantelor |
|---|
|
Sămânţă • Cotiledon • Embrion • Endosperm • Tegument • |
|
Fruct: • Achenă • Bacă • Capsulă • Cariopsă •Drupă • Păstaie • Pericarp • Siliculă • Silicvă • |
|
Floare: • Androceu • Anteră • Caliciu • Carpelă • Corolă • Gineceu • Ovar • Ovul • Pedicel • Peduncul • Periant • Perigon• Petală • Polen • Receptacul • Sepală • Stamină • Stigmat • Stil • |
|
Inflorescenţă: • Ament • Calatidiu • Capitul • Cimă • Corimb • Racem • Spadice • Spic • Umbelă • |
|
Frunză : • Bractee • Foliolă • Limb • Lob • Nervură • Peţiol • Stipelă • Vagină • Verticil • |
|
Tulpină: • Bulb • Internod • Lăstar • Mugur • Nod • Ritidom • Rizom • Stolon • Tubercul • |
|
Rădăcină: • Colet • Piloriză • |
