Santiago Ramón y Cajal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Laureatul Premiului Nobel pentru medicină (1906), Santiago Ramón y Cajal

Santiago Ramón y Cajal -- (n. 1 mai 1852 - d. 17 octombrie 1934), a fost un histologist şi doctor spaniol, unul din cei doi spanioli laureaţi ai Premiului Nobel pentru medicină (1906). Ramón y Cajal este considerat a fi unul dintre fondatorii neuroştiinţei moderne .

[modifică] Biografie

Ramón y Cajal s-a născut ca fiu al lui Justo Ramón şi Antonia Cajal în Petilla de Aragón, în enclava navarreză din Aragon, Spain. Având în timpul copilăriei un comportament problematic şi total contrar ordinii şi autorităţii, a fost transferat repetat între diferite şcoli. Se poate da, ca un exemplu extrem al precocităţii şi rebeliunii sale, încarcerarea sa la vârsta de 11 ani pentru distrugerea porţii oraşului cu un tun de fabricaţie proprie. A fost un fervent pictor, artist grafic şi gimnast. A lucrat pentru o vreme ca pantofar şi frizer. A fost bine cunoscut pentru atitudinea sa combativă.

Ramón y Cajal a urmat şcoala medicală din Zaragoza, pe care a terminat-o în 1873. Scurt timp după primirea gradului său universitar a fost angajat ca ofiţer-medic al armatei spaniole. Parte a obligaţiilor sale de serviciu, a fost trimis în Cuba, unde s-a îmbolnăvit de malarie.

După întoarcerea în Spania s-a căsătorit cu Silveria Fañanás García în 1879, cu care a avut patru fiice şi trei fii. A fost numit profesor universitar la Valencia în 1881. În 1883 a primit titlul de doctor de la universitatea din Madrid.

Ulterior a predat ca profesor universitar la Barcelona şi Madrid, ţinând ambele catedre. A fost directorul Muzeului din Zaragoza (1889), director al Institutului Naţional de Igienă (1899) şi fondator al Laboratorio de Investigaciones Biológicas (1922), ulterior redenumit Institutul Cajal. A decedat în Madrid în 1934.