Valencia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

València pământ şi mare

València, Spania. Poate fii un oraş al clişeelor: răsăritul, luna, magia, paella, florile, las fallas… sunt doar câteva lucruri care încercă să-ndemne călătorul la popas, să încerce să-i explice ceea ce cuvintele nu pot spune

Pentru a cunoaşte locul unde se îmbină farmecul istoriei, al trecutului cu cel al noului e necesar să te opreşti pentru o clipă să-i admiri puterea de-a supravieţui de-a lungul timpului. Pe măsură ce paşii tăi încetinesc… privirea îţi alunecă… de la mare la munte şi îţi doreşti să opreşti timpul în loc. Oare de unde a adunat Dumnezeu atâta frumuseţe într-un singur loc? Dar privirea caută mai departe pe străzile vechiului oraş al Artei şi al Ştiinţei proiectat de Santiago Calatrava astăzi considerat cel mai mare Complex al Europei. Oraşul e împodobit de fântâni arteziene care-ţi dau impresia că-ţi răcoresc sufletul ars de căldura topitoare a verii. Puţine oraşe mai sunt azi în lume care combină armonios istoria veche de peste 2000 de ani cu arhitectura avangardistă. Oraşul te captează prin savoarea sa mediteraneană, prin moştenirea sa culturală, bucătăria-i specifică cu renumita-i paella - pregătită în mod tradiţional de către bărbaţi - şi bineînţeles prin natura prietenoasă a locuitorilor săi. De-a lungul istoriei şi-au lăsat aici amprenta romanii care au fondat oraşul în 138 d.Hr. I-au trecut pragul vizigoţi iar mai apoi musulmanii a căror dominaţie a fost înlăturată de regele Jaime I, care proclamă ulterior Valencia Regat. Accesul în acest rai poate fi făcut prin orice mijloace furnizate de tehnologia existentă, dotat atât cu un aeroport internaţional, la circa 8 km de centrul oraşului precum şi un port la Marea Mediterană. Oricâte frumuseţi ar lăsa istoria moştenire, ceea ce încălzeşte sufletul călătorului îi natura şi splendoarea ei. Marea îmbrăcată în mantia argintie a zorilor dimineţii îşi schimbă şalul în nuanţe aurii, salutând soarele. Apa îţi încălzeşte corpul. Ţi-ar fii plăcut să te scufunzi în adâncurile necunoscute încă… dar neştiindu-i istoria valurilor te opreşti pentru o clipă şi-i asculţi povestea. Parcă ar merge mai bine cu sunetul naiului. Tot ce-ţi doreşti îi o barcă… să porneşti într-o călătorie în jurul lumii, să-ţi întorci capul şi tot ce vezi în jurul tău e marea şi sunetul liniştii. Ai putea merge pe nisipul fierbinte la nesfârşit… Nu te poţi decide a cui poveste să o asculţi mai întâi… povestea vântului care a văzut locuri pe care nu le vom putea parcurge într-o viaţă de om sau povestea mării care a atins cu fina ei graţie atâtea coaste. Dacă aş fii vânt aş călătorii de la stânga până mi-aş atinge dreapta, atingând cu finele-mi aripi tristeţea spre a da speranţă, plânsul spre a oferii zâmbete. Dacă aş fii mare aş dărui peşti aurii pentru a îndeplini vise. Dacă marea şi vântul ar avea aceiaşi poveste nu ar mai exista magia locului. La sud se întinde Pinedo, o plajă liniştită care te-afundă în frumuseţea-i mediteraneană alături de plajele El Saler şi Devesa acoperite de vântul de vest. Liniştea-i ocrotită de Rezervaţia Naturală Albufera, una dintre cele mai frumoase de-a lungul coastei. În afara înotului şi băilor la soare, plajele lungi de circa 17 km sunt ideale pentru windsurffing, scufundări şi navigaţie. Specific zonei sunt cursurile de golf urmate celor de călărie şi tenis. Cea mai frumoasă plajă a Valencie rămâne Malvarrosa cu nisipul foarte fin, adaptată şi oamenilor cu mobilitate redusă. De-a lungul ei se întinde faleza Paseo Maritimo ideală pentru jogging şi patinaj pe role. Aici în fiecare an al lunii Aprilie are loc unul dintre cele mai populare concursuri internaţionale de zmee. În continuarea ei se întinde Cabañal şi Las Arenas, una dintre plajele nopţii. Aici poţi să asculţi până în zorii zilei ritmuri de tobe şi acorduri de chitară. Plaja îţi oferă de-a lungul ei savoarea bucătăriei tradiţionale prin celebrele-i restaurante cu specific „La Pepica”, favoritul lui Hamingway. Băuturile răcoritoare îşi merită un loc de frunte aici, remarcându-se Horchata, o băutură preparată din lapte şi nucă de tigru (la chufa) – un fruct de origine egipteană introdus aici cu secole în urmă de arabi. Bineînţeles preparatele din orez şi fructe de mare nu merg fără vinul (Mistela) preparat conform moştenirii lăsate în urmă de primii locuitori. Cu cele peste 2000 de baruri şi restaurante, Valencia are loc pentru buzunarul fiecărui călător. Anual, datorită festivalurilor şi frumuseţilor sale Valencia adună circa peste 3.000 de turişti. Cele mai remarcate sărbători sunt Las Fallas De San José, care se sărbătoreşte în fiecare an pe 19 Martie de ziua Sfântului Iosif, patronul tâmplarilor. În primele zile localnicii confecţionează figuri şi compoziţii alegorice din lemn inspirate din viaţa cotidiană. Timp de 5 zile defilează pe străzile oraşului, urmând ca pantomima să ia sfârşit prin arderea lor. O altă sărbătoare cu semnificaţie se ţine la 9 octombrie când Valencia îşi celebrează autonomia. Este de asemenea ziua când îndrăgostiţii oferă cadou iubitelor lor şerveţele brodate umplute cu dulciuri (Bruñuelos) şi marţipan având colţurile ocazional prinse cu un inel. Alte sărbători care-şi merită unicitatea este Festivalul Florilor din iulie, Săptămâna Sfântă a Marinarului, săptămâna modei (Pasarela del Carmen). Printre obiectivele turistice care trebuie vizitate se numără: Palau de la Musica, inaugurat în 1987, devenit foarte repede bastion al muzicii de operă, călcându-i pragul de nenumărate ori soprana Monserrat Caballé; Muzeul de Arte Frumoase San Pio V, care conţine valoroase lucrări ale lui Prado, Goya; Muzeul scriitorului V. Blasco Ibañes; cea mai mare piaţă de produse alimentare din Europa întinsă pe o suprafaţă de 8.000 m2 – Mercado Central. Cu cele peste 300 zile însorite pe an, 30 monumente istorice, 34 muzee, 30 parcuri şi grădini publice, 12 teatre, 1.500 restaurante şi peste 13.000 de unităţi de cazare, Valencia rămâne locul dintre cer şi mare pregătit oricând pentru călătorul său.