Satelit artificial
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sateliţii artificiali sunt obiecte create de om, care sunt lansate în spaţiu şi orbitează un corp ceresc. Orbita lor trebuie să fie relativ stabilă pe o perioadă mai mare de timp pentru ca sensul de "satelit" să se păstreze.
În marea lor majoritate, sateliţii artificiali sunt nave robotice folosite pentru comunicaţii, supraveghere, şi orbitează în jurul Pământului.
[modifică] Istoric
Primul satelit artificial a fost lansat în 1957 de către URSS şi se numea Sputnik. Astăzi cea mai mare construcţie aflată în spaţiu este Staţia Spaţială Internaţională, care este permanent locuită de 3 astronauţi şi orbitează Pământul la o altitudine de circa 350 km.
Alte nave spaţiale au devenit sateliţi artificiali după ce au ajuns la destinaţie (sondele de tipul MRO, aflate în orbita marţiană, sonda Cassini (Saturn), Galileo (până în 2003 a orbitat sistemul jovian), New Horizons (în 2015 va deveni satelitul sistemului Pluto - Charon etc.
 |
Acest articol despre astronomie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa! |
