Sukarno
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sukarno (1901-1970) a fost preşedintele Indoneziei între anii 1945 si 1968. S-a născut la Surabaya, în estul insulei Java în timpul coloniei olandeze din Indonezia. A studiat în şcolile moderne ale coloniei olandeze. În 1921 intră la Institutul Tehnologic din Bandung unde studiază arhitectura, absolvind în 1926, fără să practice meseria, prima sa pasiune fiind politica încă din adolescenţă. A fost căsătorit de două ori în timpul facultăţii, apoi s-a recăsătorit de încă 4 ori, având patru soţii simultan. Poligamia, deşi permisă in legea Islamică, nu a fost o practică comună în Indonezia şi a atras critici considerabile mai ales din partea organizaţiilor feministe in anii 1950 - 1960.
[modifică] Cariera politică
- 1927 - Devine liderul P.N.I. (Partidul Naţional Indonezian)
- 1929 - 1931 - A fost închis de către olandezi pentru perturbarea liniştii publice timp în care P.N.I. se dizolvă
- 1933 - Din nou arestat şi exilat în Insula Flores apoi în Insula Sumatra
- 1944 - Devine membru în Comitetul de independenţă
- 1945, 1 iulie - Cel mai important discurs în faţa comitetului in care se adoptă Panca Sila
- 1945, 17 august - La ora 10 declară independenţa Indoneziei
- 1949 - Adoptă Constituţia Indoneziei
- 1959 - A fost arestat de către oponenţii politici şi a rămas în arest la domiciliu până la sfârşitul vieţii.
- 2001, 23 iulie - Fiica sa, Megawati Sukarnoputri este aleasa preşedinte la Indoneziei, fiind prima femeie preşedinte în istoria Indoneziei.
